PREȚURI NESĂNĂTOASE, PACIENȚI MORȚI
Cristian Niculescu, Eric Breitinger, Aleksandra Jolkina, Harry Karanikas, David Leloup, Dimitra Triantafillou, Stanimir Vaglenov

Comerțul intracomunitar e cauza principală a crizei de medicamente din România. Marii jucători reexportă mare parte din marfa primită de la producători, prin ignorarea reglementărilor naționale. Exporturile nu pot fi dovedite fiindcă distribuitorii ”uită” să raporteze mișcările de produse, către autoritățile românești. Lipsa raportării favorizează fraudele cu medicamente, cum este vânzarea dublă a aceluiași produs. Profiturile imense și forța financiară permit jucătorilor ”big pharma” să corupă medicii și să elimine concurența independentă. Efectul vizibil și dramatic este că medicamente vitale devin inaccesibile pentru pacienți. Acestea sunt mărturisirile surselor bine informate, din industria farmaceutică.

Deci companiile farma se plâng că bugetele alocate de stat sunt prea mici și preferă exporturile paralele, pacienții spun că prețurile sunt prohibitive și că n-au acces la tratamente vitale, statul controlează prețurile dar nu compensează medicamente strict necesare, medicii prescriu medicamente preferențial sau pentru pacienți fictivi. Rezultatul vizibil e că, în România, bolnavii de cancer mor cu zile, până ajung să beneficieze de medicamentul salvator. Procurorii și justiția încearcă să trateze tot acest sistem bolnav.


În România e de notorietate povestea femeii de 67 ani care și-a salvat bărbatul bolnav de cancer la prostată. Cristina Achimoiu călătorește regulat 200 km cu trenul, la București, ca să-și vândă împletiturile de lână. Cu banii luați achită tratamentul soțului. Bătrâna are o pensie de 400 lei, sumă de 10 ori mai mică decât cea necesară pentru medicamente. O colegă ziaristă a postat pe Facbook povestea femeii amărâte, care a primi apoi ajutor de la mulți români, impresionați de sacrificiul ei. Dar acesta e un caz fericit.

Cristina Achimoiu face zilnic naveta din Argeș la București, ca săși vândă împletiturile din care acoperă costurile pentru tratamentul anticancer al soțului (foto Carla Buleanu)

Mioara Dumitrescu avea 47 ani când a aflat că are cancer cerebral, în 2011. A publicat o scrisoare în care cerea să fie eutanasiată din cauză că autoritățile din sănătate îi refuză tratamentul cu Avastin, neinclus în protocolul oncologic și necompensat în România la epoca respectivă. Medicamente ca Avastin, Herceptin, Interferon, Zoladex sau Tarceva sunt eliberate pacienților numai în urma unor proceduri lungi și complicate. În 2012 Mioara a dat în judecată Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS) și a câștigat. După derularea procedurilor cronofage CNAS a aprobat 4000 euro lunar pentru tratamentul pacientei. Prea târziu, Mioara Dumitrescu a murit, în 2013.

Criza medicamentelor: poveste fără sfârșit

În 2014 piața medicamentelor din România a fost de circa 2,7 mld.euro, potrivit datelor Agenției Naționale a Medicamentului. Din această valoare 22% o reprezintă exporturile paralele, o formă de comerț intracomunitar permisă de piața liberă a Uniunii Europene. Medicamentele din România au prețuri mici, impuse de către autoritățile naționale. De aceea producătorii dar și importatorii/distribuitorii preferă să (re)exporte marfa pe piețe cu prețul ridicat. Acest calcul economic afectează grav sănătatea publică din România.

Cea mai gravă situație se înregistrează la medicamentele oncologice. În România sunt circa 110.000 pacienți tratați de cancer și încă 80.000 de cazuri care apar anual. Costul mediu al tratamentului pentru un bolnav ajunge la 2700 euro/an, conform statisticilor CNAS. Piața medicamentelor oncologice a crescut cu 160%, în ultimii zece ani. Dar aceste medicamente nu sunt de găsit iar bolnavii mor, în lipsa tratamentului. Coaliția Europeană a Pacienților cu Cancer (ECPC) arată că, în România, din 2008 în 2013, mai mult de  25 de tratamente pentru cancer nu erau disponibile sau exista o penurie. ”Aceste crize privează de medicație mii de bolnavi din România, determină o schemă incompletă de tratament sau îi forțează pe pacienți să aranjeze și să plătească pentru medicamente pe care le procură singuri din țările vestice”, arată raportul ECPC.

 Potrivit dr. Alexandru Eniu, membru al Societății Europene de Oncologie (ESMO) “sunt inegalități în disponibilitate și costuri pentru pacienți, mai ales pentru medicamentele noi și foarte scumpe, dar crizele afectează și câteva tratamente esențiale, vechi și ieftine, iar asta este inacceptabil”. Dr. Eniu dă exemplul Tamoxifen, folosit ca adjuvant în cancerul mamar. “Tamoxifen era disponibil în toată Europa dar când am întrebat pacienții cum îl procură din farmacii am descoperit că nu se găsește în unele țări”.

Prețurile mari și strategia incorentă de rambursare sunt principalele cauze ale crizei medicamentelor, spune dr. Alexandru Eniu, membru al Societății Europene de Oncologie pentru țările emergente

Dr. Eniu conduce secția de cancer mamar a Institutului Ion Chiricuță din Cluj-Napoca. El menționează două cauze ale crizei medcamentelor.  Prima este “dramatica creștere a prețurilor” de către companiile farmaceutice. Dr. Eniu spune că deseori prețurile nu se raportează la dimensiunea beneficiilor și că e prea puțină transparență sau deloc la modul de calcul al costurilor medicamentelor.

A doua cauză este ” strategia incoerentă de rambursare” a autorităților române. ”În ultimii 4-5 ani, practic niciuna dintre terapiile noi nu a fost inclusă pe lista de rambursare (...) Pe de altă parte, este și o oportunitate. Dacă am face lucrurile cum trebuie, am putea selecta dintre toate aceste medicamente, care au fost lansate pe piață în ultimii cinci ani, pe cele care sunt cu adevărat importante”, mai spune dr. Eniu.

Exporturile paralele, legale dar imorale

Efectele crizei au început să se arate chiar din 2007, o dată cu intrarea României în Uniunea Europeană. Aderarea a însemnat legiferarea comerțului intracomunitar, un comerț legal, cu foarte multe beneficii, comparativ cu cele ale actualului sistem de sănătate din România. Acest comerț aduce profituri foarte rapide și are zero riscuri din punct de vedere al încasărilor.

Comerțul intracomunitar funcționează pe principiul lui Pareto (teoria economistului italian spune că 80% din venituri sunt generate de 20% dintre clienți, nr.), declară pentru CRJI surse bine informate din industria farma. ”În România, cele 80 de procente sunt reprezentate de către primii 5 distribuitori de medicamente. Ei sunt cei mai mari reexportatori de medicamente și sursă a crizei. Pentru ei (exportul paralel, n.r.) reprezintă o sursă uriașă de profit, de aranjat cifre și de dezvoltare agresivă a lanțurilor de farmacii, pe care le patronează. Exportul paralel se face, de obicei, prin firme afiliate top managementului acestor companii. Este o nișă de 6-700 mil.euro, peste 30% din volumul total al pieței”, explică sursele citate.

Exporturile paralale aduc profituri uriașe. Un "portbagaj de medicamente"  aduce un câștig de 500.000 euro, spune directorul Asociației Producătorilor Internaționali de Medicamente, Dan ZaharescuAdaosurile comerciale pe piața externă sunt între 10 și 180%. Plățile se fac imediat, spre deosebire de un spital românesc, unde aștepți banii cu lunile. ”de exemplu, MabThera e un produs oncologic injectabil, care tratează cancerul limfatic. O fiolă costă circa 6000 RON. Producătorul Roche vinde 500 fiole către ”titanii” pieței românești: Mediplus, AD Pharma, Polisano, Farmexim sau Farmexpert. De la aceștia 495 de cutii pleacă instantaneu în Germania, cu profit de minimum 15-20%, față de prețul de intrare. Rămân numai 10 cutii, disponibile pentru spitale și pacienți” . Sursele noastre spun că toate produsele sunt revândute direct din sursă, de distribuitorii mari, deși aceștia sunt obligați să le vândă pe piața internă.

Mabthera este unul dintre cele mai costisitoare medicamente anticancer din România: peste 1300 euro per fiolă

Prin statut, cele circa 500 de depozite autorizate trebuie să vândă 90% în țară, iar cu restul de medicamente pot face comerț intracomunitar. În 2013 apare o Hotărâre de Consiliu Științific a Agenției Naționale a Medicamentului (ANMDM), care obligă  distribuitorii să raporteze lunar toate mișcările de medicamente, la nivel de cutie, lot, termen de expirare, furnizor, cumpărător, stoc inițial, mișcare de stoc. ”Nimeni nu respectă această dispoziție, deși e un motiv de retragere a autorizației. Depozitele mari nu raportează nimic la ANMDM. Fără urmărirea intrărilor/ieșirilor de marfă nu se poate proba că medicamentele livrate de producători sunt reexportate. Lipsa raportării favorizează schemele de fraudă”, declară aceleași surse.

De ce cade sistemul în care se introduc rețetele?

Una dintre scheme e că, în lanțurile naționale de farmacii, medicamentele se vând de două ori. Sursele contactate de noi ne-au descris sistemul. ”Am mai mulți medici oncologi pe care îi mituiesc. Ei emit rețete pe care le trimit la lanțul de farmacii al distribuitorului care i-a corupt. Pe baza rețetei, depozitul facturează medicamentul prescris fictiv, către propriul lanț de farmacii. Farmaciile introduc rețetele în sistem, ca și cum ar fi livrat medicamentele către pacienți. Apoi produsul, pe care pacientul nu l-a văzut niciodată, e decontat la CNAS”.

 Ulterior, cuplul distribuitor-lanț de farmacii reintroduce marfa în circuit, prin altă firmă a grupului, și o vinde la export. Deci, ei iau banii o dată de la CNAS și încă o dată, din comerț intracomunitar. E o schemă practicată doar la nivelul grupurilor mari, care nu raportează vânzările, precizează sursele noastre. Ele arată cheia acestei scheme: Sistemul Informatic Unic Integrat (SIUI), softul realizat cu costuri uriașe de SIVECO (firmă abonată la contracte cu statul și acuzată de fraudă cu fonduri europene și evaziune fiscală, n.r.). Inițial, raportările de vânzări erau vizibile pentru toate farmaciile.

Sistemul național de înregistrare a rețetelor are căderi frecvente și ciudate

Acum, SIUI pică o dată pe săptămână, prin diferite județe ale României, câte 2-3 ore. ”Când defecțiunea se remediază  apare câte o farmacie națională, cu o raportare de aproape un miliard de lei în ziua respectivă. Am văzut un record în județul Harghita, o farmacie care a vândut de patru miliarde lei, într-o singură zi”. Este evident că fizic e imposibil să onorezi atâtea rețete. Doar dacă, atunci când sistemul este offline pentru toți, farmacia respectivă continuă să aibă acces în SIUI, deci încarcă și raportează rețete false.

 Profiturile enorme din exporturile paralele permit extinderea agresivă a lanțurilor de farmacii ale distribuitorilor. România este între puținele țări UE care permite distribuitorilor să dețină farmacii. În România avem grupuri mari depozit-rețea, precum Fildas-Catena, AD Pharma-Sensiblu, Farmexim-Helpnet. Farmaciile distribuitorilor au regim preferențial, afirmă sursele noastre. Depozitele mari livrează cu greu medicamente către farmaciile independente. ”Acestor farmacii li se cer rețetele doctorului care prescrie medicamentul oncologic, sub pretextul aprobării pentru livrarea produsului. Apoi, echipa de promovare a lanțului național se duce la medic și-l ”convinge” să-i paseze toate rețetele. Mai nou, a apărut un proiect de lege care distruge micii distributori și farmaciile independente. Nu mai ai voie să funcționezi cu farmacie și depozit sub același cod de identificare fiscală”, explică sursele citate.

Farma e deasupra Comisiei Europene

Industria farma e una specială în cadrul Uniunii Europene. UE n-are mandat să intervină în politica națională de prețuri. E o chestiune între statul respectiv și companii. Am întrebat și Comisia Europeană ne-a răspuns complicat și diplomatic: ”Este clar că anumite abordări ale prețurilor, în statele membre, mai ales compararea prețurilor naționale cu prețurile din alte țări, pot avea consecințe neintenționate pentru accesul pacienților la tratamente”.

 Sursele noastre spun că UE poate emite reglementări pentru spargerea monopolurilor, a lanțurilor de farmacii. De exemplu, să fie permise maximum patru farmacii pentru o societate, iar proprietarul să fie farmacist de meserie. Producătorii să fie obligați să livreze la minimum 15 distribuitori (nu trei, ca acum) în condiții concurențial egale (același discount) și cu o cotă maximă de achiziție pe fiecare depozit. Și ceea ce este foarte important ”pentru exporturile paralele, traseul medicamentelor să fie monitorizat obligatoriu prin montarea unui CIP pe fiecare lot, un cod unic care să permită urmărirea stocurilor”, adaugă sursele citate.

Herceptin este unul dintre medicamentele oncologice care „se evaporă” în timpul crizelor de aprovizionare

Marile companii ocolesc elegant problema prețurilor. Elvețiana Roche ”ia prețurile medicamentelor foarte în serios ți ține cont de o serie de factori, inclusiv beneficiile pentru pacineți, cum se compară tratamentele între ele și cum să ne asigurăm că prețul nu împiedică medicamentele să ajungă la oamenii care au nevoie de ele”, spune purtătorul de cuvânt Roche Elveția, Ulrike Engels-Lange. Prețurile sunt negociate individual în Europa, cu fiecare autoritate națională din sănătate.

 Un alt gigant farma elvețian, Novartis subliniază că descoperirea și dezvoltarea de noi tratamente e provocatoare și riscantă. ”În medie e nevoie de 10 ani și 2,6 mld. dolari pentru cercetare și dezvoltarea unui nou medicament și doar 12% dintre medicamentele care ajung la testare clinică sunt aprobate pentru uzul pacienților. În cazul celor oncologice această rată scade la 6,7%,”explică șeful direcției de comunicare Novartis, Satoshi Sugimoto. Sursele noastre sunt de altă părere: ” Cât despre rentabilitate, să fim serioși. O moleculă care s-a inventat acum 10 ani și-a amortizat în primii 3 ani costurile de cercetare, producție, promovare și distribuție”.

2015: Amenințări cu retragerea din piață


Prima criză importantă a citostaticelor a avut loc în 2013. De atunci, situația nu s-a îmbunătățit. În februarie 2015 sute de bolnavi din zonele Oltenia și Brașov au rămas din nou fără medicamente. În iulie 2015, Asociaţia Naţională pentru Protecţia Pacienţilor avea sute de sesizări de la bolnavii trimişi să-şi cumpere medicamentele lipsă din spitale.

 Furnizorii au punctul lor de vedere. Banii sunt prea puțini, comunica în octombrie 2015, Asociația Națională a Producătorilor și Importatorilor de Medicamente (ARPIM).  „Este nevoie de încă cel puțin 280 mil.euro pentru ca toți pacienții români să poată beneficia de tratament (...) iar noi suntem forțați să le sprijinim tratamentul prin taxa clawback”, explica președintele ARPIM, Călin Gălășeanu. În 2011 statul român a impus producătorilor să finanțeze sistemul de sănătate, printr-o taxă de 5-11% din vânzările de medicamente. În trimestrul II din 2015 taxa clawback ajungea la 24% din vânzări. ,,Sunt companii farmaceutice care vor retrage medicamente de pe piață, din cauză că nu-și mai pot susține activitatea în România. Unele dintre ele sunt fără alternativă terapeutică”, preciza Călin Gălășeanu. El consideră că statul este insuficient de transparent la calculul clawback.

 Sursele noastre afirmă că, de fapt, la clawback producătorii fac presiuni ca să nu mai fie limitat prețul cu amănuntul, de la farmacii, ci doar cel cu ridicata, de la distribuitor. ”E o manevră ca să poată câștiga din nou marjă de profit și decontarea medicamentelor la CNAS. Adaosul comercial sau prețul cu amănuntul îl plătește pacientul, deci asta nu le încurcă lor exporturile paralele. Discuția privind retragerea unor producători e doar presiune pe retragerea taxelor gen clawback”.Scăderea prețurilor pentru unele produse nu va mai fi profitabilă și acestea vor fi retrase de pe piață, deci pacienții vor căuta variane mai scumpe, spune Petru Craciun,  directorul companiei de cercetare Cegedim Romania

Pe lângă suprataxă, pe furnizori îi deranjează noul catalog naţional al preţurilor la medicamente, valabil din iulie 2015. Prețurile de catalog, la mii de produse, au scăzut cu 20% sau mai mult, în unele cazuri.

Tratament cu procurori anticorupție

În vara lui 2015 criza medicamentelor a devenit fierbinte pentru medicii din România. Departamentul Național Anticorupție (DNA) a percheziționat sediile a zeci de instituții și autorități din sistemul de sănătate,  sedii de companii farmaceutice şi distribuitori de medicamente. Medicii suspectați au funcții de conducere în spitale, comisii de achiziții sau programe de sănătate. Ei sunt cercetați pentru că au cumpărat, recomandat sau prescris medicamente mai scumpe, la indicația anumitor companii farmaceutice. În schimb medicii primeau sponsorizări, excursii în străinătate, deplasări plătite la congrese medicale și alte beneficii mascate, din partea firmelor interesate.

 Cum ”operau” medicii români? La percheziții s-au găsit stocuri mari de medicamente foarte scumpe, pe care doctorii le comandau pentru pacienți fictivi. Medicamentele se decontau din bugetul CNAS iar medicul primea recompensa de la firmă prin sponsorizare, excursii, congrese sau realizarea de studii clinice fără nicio bază științifică etc.

 Unul dintre medicii recompensați este fosta șefă a Secției Oncologie din Spitalul Clinic Județean de Urgență Sibiu, Valeria Văleanu. În toamna lui 2014, Agenția Națională de Integritate (ANI) a declarat că dr. Văleanu este incompatibilă și se află în conflict de interese. „În timpul exercitării funcției sale a obținut foloase materiale pentru sine, ca urmare a încheierii de contracte de cesiune drepturi de proprietate intelectuală cu Pfizer România și Roche România, în condițiile în care cele două societăți au încheiat contracte de furnizare medicamente cu Spitalul Județean Sibiu”, scrie în raportul ANI.

Dr. Valeria Văleanu s-a aflat în conflict de interese în raport cu primirea unor avantaje de la mari companii farmaceutice

În 2015 dr.Văleanu apare deja în grupul medicilor anchetați de procurorii anticorupție. Ea recunoaște că firmele farmaceutice i-au plătit concedii in strainătate, dar se consideră nevinovată.
" Nu am făcut ceva mai mult decât cred că se practică la nivelul întregii țări și nu numai în România. Rețetele se scriu pe substanță activă. Eu scriu substanța de bază, cu denumire comună internațională, dar medicația este dată de un farmacist (...) deci eu nu pot să dau pacientului un medicament, rămâne la latitudinea farmaciei”, spune dr. Valeria Văleanu. În urma investigației DNA, dr.Văleanu a demisionat de la conducerea Programului Național de Oncologie al Spitalului Județean Sibiu.

 Când nu-și proclamă singuri nevinovăția, medicii găsesc ”avocați” în Parlamentul României. Deputatul Cornelia Negruț l-a interpelat pe fostul ministrul român al Sănătății în legătură cu șefa secției Oncologie Medicală de la Spitalul Clinic Județean Cluj. Un control al Casei de Asigurări de Sănătate Cluj consideră că dr.Maria Turdean a eliberat nejustificat medicamentul Herceptin, fără aprobarea Comisiei de Oncologie a Casei Naționale de Asigurări. Astfel, CAS Cluj a imputat medicului Turdean contravaloarea de 2268 euro a medicamentului. Dr. Turdean a contestat decizia de imputare ”întrucât administrarea este justificată, conform ghidurilor naționale și internaționale, pacienta îndeplinește criteriile pentru tratament adjuvant cu Herceptin”.

 Iată ce relatează una dintre pacientele doctoriței Turdean, diagnosticată cu cancer la sân. "Mi-a făcut mai repede cu o lună perfuzia, dar până la urmă s-a decontat, cred. La vreo două luni, mi-a zis, la a treia perfuzie, că are probleme cu Bucureștiul și cu tribunalul, pentru Herceptinul ăla pe care trebuie să-l plătească. Până la urmă mi-a zis că rezolvă dânsa", povestește Viorica Pantel.

 Președintele Asociației Naționale pentru Protecția Pacienților nu are nicio îndoială: bolnavii de cancer se confruntă, în continuare, cu o criză a medicamentelor. „Concurența neloială dintre companiile farmaceutice a dus, pe lângă alți factori, la dispariția de pe piață a medicamentelor ieftine, accesibile pacienților“, spune Vasile Barbu. El pretinde că doctorii au nevoie, din păcate, de sponsorizările companiilor farmaceutice, pentru a participa la congrese medicale, dar că există legi care obligă la transparenţă în realizarea plăţilor.

Generoșii sponsori ai profitului

Dar cine sunt generoșii sponsori ai medicilor români? În dosarele procurorilor DNA apar numele companiilor Roche, Novartis, Actavis, Pfizer, Teva Pharmaceuticals, Pharma Services, Alvogen, Sandoz, GlaxoSmithKline, Egis International, Romastru Trading și Glenmark Pharmaceuticals. De asemenea, printre medicamentele citate ca fiind favorizate se numără cele produse de companii elveţiene: Avastin, Herceptin şi Tarceva.

 Cercetările arată că ”activitatea derulată de Roche şi Actavis a fost coordonată, în scopul prescrierii cu predilecţie a produselor acestor companii, pentru maximizarea vânzărilor/profitului, de către Dan Zamonea, fost director general la Roche România, Lucuţă Teodor, fost director economic la Roche România SRL și Ivan Dan, director general la Actavis SRL”. Interesant este că Dan Zamonea a demisionat de la Roche în ianuarie 2015, după 14 ani în care a dus filiala pe primul loc în piața farmaceutică locală, deși Roche nu are producție în România. Cu toate acestea vânzările nete ale firmei au depășit 180 mil.euro în 2014, doar din medicamente  eliberate pe bază de rețetă.

Gigantul farma  Roche e anchetat în România, unde vânzările sale au depășit 180 milioane euro în 2014, doar din medicamente eliberate pe rețetă

Roche și Novartis au recunoscut oficial anchetarea lor de către DNA și promit cooperarea deplină cu procurorii români. De nevoie, GlaxoSmithKline a comunicat mai multe informații. Conducerea grupului GSK a primit un email anonim, cu acuzaţii legate de plăţi incorecte în România. Informatorul susține că GSK a plătit unor medici români sute sau chiar mii de euro, între 2009-2012, pentru prescrierea unor medicamente oncologice. Potrivit email-ului, medicii au primit bani pentru susţinerea unor prelegeri inexistente și au beneficiat de călătorii în străinătate, sub forma participării în consilii consultative. Același informator amenință că informaţiile vor ajunge la justiția SUA şi la Comisia americană pentru bursă şi valori mobiliare (SEC), care investighează deja GSK pentru posibile încălcări ale Foreign Corrupt Practices Act.  

 ”Concubinajul” dintre medici și companii nu e la primul episod în România. În 2013, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a prins doi medici de la Spitalul Judeţean Deva care completaseră sute de rețete pentru bolnavi de cancer inexistenți. În 2014, farmaciile din grupul Polisano au devenit suspecte pentru achiziționarea fictivă de medicamente oncologice, decontate însă la CNAS. După demararea anchetei, proprietarul Polisano, Ilie Vonica s-a sinucis.

Ultima soluție: justiția

Puși în fața unei morți iminente, din cauza corupției și a birocrației, pacienții apelează la ultima soluție, menționată deja la începutul acestui articol: justiția. În iunie 2014 Federaţia Asociaţiilor Bolnavilor de Cancer (FABCR) din România a deschis primul proces împotriva statului român. Bolnavii au cerut decontarea medicamentele care costă mii de euro și nu se află pe lista celor compensate sau gratuite. ”Pentru trei dintre cei şapte bolnavi care au dat statul în judecată, tratamentul a venit prea târziu”, explică preşedintele FABCR, Cezar Irimia. El spune că pacienții au pierdut timp prețios cu cele  opt luni, cât a durat procesul.
           Din păcate, Ministerul Sănătății din România se judecă mai departe cu pacienții care au câștigat în prima instanță. Dan Cimpoeru este avocatul altui grup de bolnavi de cancer, care în vara lui 2014 au câștigat în instanță dreptul la tratament. ”Acești bolnavi nu mai au timp. Își doresc să trăiască. Decizia instanței poate fi atacată de Ministerul Sănătății, însă este executorie. Bolnavii vor putea lua medicamentele care nu sunt pe listele de compensate din farmacii”, explică Cimpoieru, care reprezintă Alianța Pacienților Cronici.
Avocatul subliniază că Guvernul, Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS) au obligația să asigure tratamentul acestor pacienți, însă medicametele de care ei au nevoie nu se află pe lista de compensate.

 La două săptămâni după decizia judecătorilor CNAS a pus medicamentele necesare la dispoziția pacienților. Aceste succese încurajează și alți bolnavi din România să apeleze la tribunal. Dar până acolo, pe bolnavi îi omoară prețurile.

Acest documentar a fost realizat cu sprijinul Journalismfund.eu