Recidivistul Licu: procurorul general, plagiator în serie

 

Bogdan Licu. Sursa: stirileprotv.ro
Bogdan Licu. Sursa: stirileprotv.ro

Un alt caz de plagiat în CV-ul academic al procurorului general interimar al României. Bogdan Licu a copiat mare parte dintr-un capitol pe care l-a scris într-o carte apărută în 2005. Materialul are titlul ”Criminogeneza corupției” și conține fragmente sustrase din opt surse care nu sunt menționate nicăieri. Licu, apărătorul legilor, a furat cuvânt cu cuvânt și bucăți din două legi. În urmă cu câțiva ani, Hotnews dezvăluia că actualul procuror general a copiat masiv și în teza de doctorat susținută în 2011, la Academia Națională de Informații ”Mihai Viteazul”, precum și într-un proiect de management.

Furt din legi

”Criminogeneza corupției” a apărut în volumul ”Neliniștile Insecurității” (pag. 187-196), carte coordonată, la Editura Tritonic, de profesorul universitar Cristian Troncotă, la acea vreme angajat la Academia Națională de Informații.

În prima pagină a articolului, Licu preia fragmente din două acte legislative – Hotărârea numărul 836 din 18 decembrie 2001 privind adoptarea de către Parlament a Strategiei de Securitate Națională a României și Hotărârea 1065 din 25 octombrie 2001 privind aprobarea Programului naţional de prevenire a corupţiei şi a Planului naţional de acţiune împotriva corupţiei.

 

Chiar dacă sunt documente legislative, preluarea unor fragmente, cuvânt cu cuvânt, face obligatorie menționarea lor într-o notă de subsol sau bibliografie, lucru care în textul lui Licu nu a avut loc.

 

 

Un fragment consistent a copiat actualul procuror general, din nou fără a menționa sursa, dintr-un articol publicat de Alexandru Boroi și Norel Neagu, în numărul 4 din 2003 al Revistei ”Dreptul”. De la cei doi, demonstrând cinism academic, Licu a înlăturat trei note de subsol. Astfel, a lăsat impresia că ideile îi aparțin în totalitate. În acest caz, s-ar putea spune că Licu a călcat pe bec de două ori, plagiind atât de la Boroi și Neagu, cât și de la ”exclușii” din notele de subsol.

Din volumul ”Sociologia crimei și criminalității”, scris de Sorin Rădulescu și Dan Banciu și publicat în 1996, la Casa de editură și presă Șansa SRL, Licu a procedat la fel ca mai sus: preluat și nemenționat. A mai tăiat, a reformulat, ici-colo, dar proximitatea fragmentelor copiate integral trădează, fără tăgadă, faptul că sursa este aceeași.

Pe răbojul lui Licu a fost și V.M. Cuşnir, un basarabean autor al cărții ”Corupţia: – reglementări de drept; activităţi de prevenire şi combatere. Partea I. Monografie”, Chişinău, Academia de Poliţie Ştefan cel Mare.

Tot la capitolul ”sursă legislativă”, de asemenea fără a fi citată, este un fragment dintr-o ”Expunere de motive” la o Lege din 2002, expunere semnată de premierul din acea vreme, Adrian Năstase.

Surprinzător, pe lista ”victimelor” necitate ale lui Licu se află și Valerică Dabu, pe atunci coleg de Parchet cu actualul procuror general. Mai mult, anterior publicării acestui articol, Licu și Dabu au fost semnatari comuni ai unor articole.

De precizat că articolul din care a plagiat Licu – ”Parchetul Național Anticorupție – o nouă instituție judiciară”, îl are drept co-semnatar, alături de Dabu, pe Tudor Boboc Enoiu și apăruse în numărul 4 din 2003 al Revistei Pro Lege a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Așadar, cu trei ani înainte de articolul lui Licu din ”Neliniștile Insecurității”.

Șercan: ”Avem de-a face cu un plagiat foarte clar”

Am trimis capturile de mai sus jurnalistei Emilia Șercan, cea care a dezvăluit, de-a lungul timpului, pe site-urile hotnews.ro și pressone.ro, mai multe cazuri de plagiat în doctorate ale unor persoane publice, inclusiv Bogdan Licu. Ulterior, aceasta ne-a transmis că ”În cazul acestui studiu semnat de domnul Bogdan Licu avem de-a face cu un plagiat foarte clar de tip «copy-paste», dar și cu câteva situații de plagiat prin parafrazare.

Din punctul meu de vedere în cazul lui Bogdan Licu, dar și al tuturor oamenilor din sistemul de justiție – procurori sau judecători care au plagiat -, putem să vorbim despre circumstanțe agravante, pentru că ei sunt oameni care aplică legea, iar România are o lege care protejează dreptul de proprietate intelectuală încă din 1996. În plus, în cadrul Parchetului General – instituția pe care domnul Licu o conduce acum – există o structură specializată de anchetare a cazurilor de încălcare a proprietății intelectuale încă din prima parte a anilor 2000.

De partea cealaltă, mă întreb cu câtă corectitudine pot fi tratate cazurile de încălcare a eticii academice care ajung în ancheta acestei structuri din Parchetul General, în condițiile în care instituția este condusă de un plagiator?”

Biroul de Presă, complice la tăcere

Licu nu a răspuns nici apelurilor telefonice, nici unui SMS pe care i l-am trimis. Ciudat a fost modul în care Biroul de Presă al Parchetului General a tratat un mail pe tema articolului de mai sus. În mail, am menționat că ne adresăm Procurorului General, folosind persoana a II-a. Cu toate acestea, cel puțin aparent, Biroul nu a transmis acest mail lui Licu, răspunsul fiind: ”Cu referire la cererea pe care aţi adresat-o instituţiei noastre, înregistrată la Biroul de informare şi relaţii publice sub numărul de mai sus, vă comunicăm faptul că, în conformitate cu prevederile art. 2 lit. b din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, informația de interes public reprezintă «orice informație care privește activitățile sau rezultă din activitățile unei autorități publice sau instituții publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informației». În acest context, în temeiul actului normativ invocat, excede competenței noastre formularea unor comentarii sau puncte de vedere, indiferent de tema în discuție.”

Coordonatorul cărții: ”Nu bag mâna în foc”

O poziție surprinzătoare a avut coordonatorul volumului unde a fost publicat articolul lui Licu. ”Este posibil (să fi plagiat n.r.). Nu bag mâna în foc. Nu stăteam eu să verific fiecare text. Chestia asta cu plagiatul s-a introdus mai târziu. Au apărut și aplicațiile astea (softuri de depistare a plagiatelor n.r.) care înverzesc «SUA», «Serviciul Român de Informații» sau «Al Doilea Război Mondial»”, a declarat Cristian Troncotă. El a explicat că textele din carte aparțineau celor care frecventau un curs de la Colegiul Superior de Securitate Națională din cadrul Academiei Naționale de Informații. ”I-am considerat oameni serioși, am plecat de la ideea că erau oameni corecți”, a spus Troncotă, care a adăugat că ”Nici nu se pune problema” ca Licu să merite postul de Procuror General în cazul în care a plagiat.

Iohannis și rabatul de la integritate

Consiliul Superior al Magistraturii (CSM), instituția care l-a numit interimar în acest post pe Licu, prin Secția de Procurori, a transmis că răspunde numai la solicitări legate de activitatea sa.

Solicitări de a comenta situația lui Licu au fost trimise și Ministerul Justiției și Administrației Prezidențiale care nu au reacționat până la ora editării acestui articol. Într-o dezbatere din recenta campanie electorală pentru prezidențiale, Klaus Iohannis a fost întrebat de o jurnalistă despre cazul lui Licu în contextul acuzațiilor de plagiat la adresa lucrării acestuia de doctorat. ”Eu nu am de gând să fac rabat de la integritate”, a răspuns președintele.

Conform legislației în vigoare, președintele numește Procurorul General, la propunerea Ministerului Justiției, cu un punct de vedere consulativ din partea CSM. Ministrul Justiției a demarat procedura de desemnare a șefilor Parchetului General, DNA și DIICOT pe 2 decembrie, în acest moment cele trei instituții fiind conduse de interimari.

 Doctoratul, în analiza CNATDCU

În august 2015, jurnalista Emilia Șercan a publicat pe site-ul Hotnews.ro un articol în care dezvăluia faptul că jumătate dintre cele 445 de pagini ale tezei de doctorat a lui Licu erau plagiate. Printre cei plagiați era judecătorul Cristian Danileț, fostul său coleg din Consiliul Superior al Magistraturii.

Titlul tezei era ”Corupția – risc major la adresa securității naționale”, iar îndrumător a fost Gabriel Oprea, cel care, în final, a fost obligat să plece din rândurile profesorilor de la Academie din cauza plagiatelor din tezele de doctorat pe care le-a coordonat și, mai ales, a faptului că el însuși și-a pierdut titlul din același motiv. În mod ciudat, în nici unul dintre CV-urile lui Licu nu apare perioada în care acesta a fost doctorand la această instituție, în unele lipsind chiar și obținerea titlului (teza a fost susținută în 2011).

După publicarea acestui articol, Licu a pornit o luptă asiduă, menită să împiedice analiza tezei sale de către Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare (CNATDCU). Inițial, în martie 2016, alături de alți doctori de la Academia Națională de Informații, a depus o cerere de retragere a titlului.

Ulterior, a demarat un proces, cu același scop, iar acest dosar a blocat analiza tezei. În septembrie 2019, însă, Licu a pierdut procesul, iar CNATDCU îi poate verifica acum doctoratul.

Protejat de SRI?

De precizat că, după o campanie de verificare a tuturor tezelor susținute la Academia Națională de Informații, această instituție nu a sesizat CNATDCU legat de teza lui Licu, așa cum o făcuse în cazul altor teze unde se descoperiseră plagiate.

În momentul în care, conform legii, va trebui să ofere CNATDCU un punct de vedere despre corectitudinea întocmirii tezei, Academia va fi, însă, obligată să facă acest lucru și să demonstreze de ce, contrar dezvăluirilor Emiliei Șercan, nu a descoperit fragmente plagiate.

Șercan a cerut de la Academie rapoartele care atestau ca fiind în regulă mai multe teze despre care presa a scris că erau plagiate (Bogdan Licu, Gabriel Vlase, Mihai Tudose), dar instituția subordonată Serviciului Român de Informații a refuzat să le trimită. Șercan a dat Academia în judecată și, recent, a câștigat definitiv procesul, urmând să primească documentele.

Tot Hotnews a demonstrat, în 2013, că Licu ”a copiat porțiuni din proiectul său de management depus la CSM în vederea ocupării funcției de procuror general adjunct al României (… ) mai multe pagini din proiectul lui Licu erau identice cu cele din proiectul susținut anterior de judecătorul Iulian Dragomir când acesta candidase pentru un post la Înalta Curte de Casație și Justiție.”