Șefa Înaltei Curți: plagiat, bani negri, dosar secretizat

Cel mai puternic magistrat din România are un trecut nu tocmai lipsit de pete negre.

Viitoarea președintă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, judecătorul Corina Alina Corbu (47 de ani), ascunde câțiva scheleți în dulap.

Există mari dubii asupra tezei de doctorat pe care a susținut-o în 2010, la Facultatea de Drept a Universității București, teză publicată în volum în același an. Am a descoperit zeci de fragmente preluate fără sursă, citări incorecte, greșeli de gramatică. Rectorul Universității, profesorul universitar Mircea Dumitru, ne-a transmis că teza va fi analizată de Comisia de Etică.

În al doilea rând: în 2014, Corbu a primit 40.000 de lei de la tatăl ei, fără ca nici o declarație de avere a acestuia – consilier local în Vaslui – să justifice suma. Sunt ceea ce se numesc ”bani negri”.

În ultimul rând, două articole publicate recent au dezvăluit faptul că judecătorul Corbu, achitat definitiv în 2018 într-o anchetă a DNA, a interzis studierea dosarului penal aflat acum în arhiva unei instanțe și a cerut scoaterea acestuia de pe lista proceselor aflate pe site-ul instituției.

Sunt trei pete pe ceea ce pare un ”success story” unic în viața publică din România. La 9 ani, fetița Corina Alina Corbu a plecat de-acasă, dintr-un sat din Vaslui unde nici acum, în 2019, nu există semnal pentru telefonul mobil. A parcurs rapid treptele iar timp de câțiva ani a fost omul care ”a ținut în mână”, din punct de vedere administrativ, activitatea Consiliului Superior al Magistraturii. În 2010, la doar 38 de ani, a ajuns judecător la Înalta Curte, dar apoi a fost implicată într-un dosar penal în care mai mulți magistrați au fost acuzați de crearea unei ”cooperative” care a dezvăluit unui judecător că era interceptat de procurori. Achitată definitiv anul trecut, Corbu a ajuns șefă de secție la Înalta Curte iar luna trecută, chiar președinte al acestei instituții a cărei conducere o va prelua pe 14 septembrie. Ar fi unul dintre cei mai tineri, dacă nu chiar cel mai tânăr judecător care preia această funcție.

Zeci de pagini însușite integral

Viitoarea președintă a Curții Supreme a copiat și de la prieteni, și de la necunoscuți.

Atunci când vorbești despre teza de doctorat a președintei Înaltei Curți de Casație și Justiție – șefă peste cei 4.600 de judecători care activează într-un domeniu vital pentru democrație – te aștepți ca lucrarea să fie ”brici”, ireproșabilă. La Corbu, pare că lucrurile nu stau așa, cel puțin la capitolul formă, dacă nu și la fond.

Judecătoarea și-a susținut teza în aprilie 2010, la Facultatea de Drept a Universității București, îndrumător fiind profesorul universitar Corneliu Bîrsan, cel care, între 1998 și 2013, a fost judecător al României la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO). Tot despre activitatea CEDO a fost și lucrarea Corinei Alina Corbu: ”Subiective colective în Convenția Europeană a Drepturilor Omului”, publicată, tot în 2010, la Editura Institutului Român pentru Drepturile Omului (IRDO) cu titlu schimbat: ”Persoanele juridice și grupurile de particulari în jurisprudența CEDO”.

Corneliu Bîrsan
Corneliu Bîrsan

În cursul documentării pentru acest articol, am analizat/comparat fragmente din carte, existând indicii clare că aceasta este similară cu teza: astfel, am găsit online rezumatul oficial al lucrării, și nici acolo nu existau menționate sursele la fragmentele identice cu cele din carte pentru care nu am identificat menționarea surselor.

Aflată în concediu, departe de București, Corbu a declarat, la începutul lunii august, că nu poate intra în posesia unui exemplar al tezei până la termenul la care acest material trebuia trimis la tipar și că nu deține un exemplar din carte.

I-am trimis pe mail fragmente comparative din carte, precum și rezumatul original al tezei. Inițial deschisă dialogului, Corbu nu a mai răspuns nici e-mail-urilor, nici apelurilor telefonice, nici SMS-urilor. Nu am primit răspunsuri nici de la Biroul de Presă de la Înalta Curte, nici de la Secția de Contencios, condusă de Corbu.

Copieri în serie cu tot cu note de subsol

”Victima” numărul 1 a lui Corbu la capitolul furt intelectual este Ana Cristina Lăbuș, un alt magistrat – culmea, prietenă a judecătoarei Corbu și colegă a acesteia în Consiliul Superior al Magistraturii la momentul susținerii tezei. Cu doi înainte de momentul la care Corbu a devenit doctor în Drept, Lăbuș publicase un articol în Revista ”Drepturile Omului” – ”Cererea individuală în sistemul Convenției europene a drepturilor omului. Titulari, calitatea de victimă, condiții de admisibilitate”, nr. 2/2008, p. 14-23.

Paginile 25-62 ale cărții lui Corbu s-au inspirat copios și neetic din acest articol: au fost preluate fragmente integral, deseori cu tot cu note de subsol, iar altele au fost reformulate, mai mult sau mai puțin.

Nicăieri în teză, inclusiv în bibliografie, nu este citat articolul lui Lăbuș. Într-un limbaj mai plastic, copierea notelor de subsol reprezintă ceea ce, în limbajul juridic, s-ar numi o ”circumstanță agravantă” – este ca și cum ai jefui de bani pe cineva în toiul iernii, iar, la sfârșit, i-ai lua și cizmele.

Am încercat să o contactăm pe Lăbuș, dar purtătorul de cuvânt al Tribunalului Iași, instanța unde aceasta este judecător acum, ne-a transmis că este în concediu de odihnă.

S-a dat altcineva

Un cadru didactic de la Universitatea Spiru Haret, filiala din Constanța, are câteva fragmente în teza lui Corbu (p. 69-71), de asemenea, fără menționarea sursei. Acestea provin din lucrarea de doctorat din 2009 a Roxanei Topor – ”Fundația. Persoană juridică”, susținută la Universitatea de Vest din Timișoara. Tot în 2009, Topor și-a publicat teza la Editura Europolis, cu același titlu.

Fragmentele suspecte de plagiat figurează la paginile 16-21 ale tezei lui Topor disponibilă pe Internet și la paginile 302-305 ale cărții (în unele cazuri, foștii doctoranzi operează modificări în lucrare înainte de a o publica; în acest caz, Topor a mutat fragmente de la început spre sfârșitul tezei).

Și aici există o ”circumstanță agravantă”: preluarea integrală a unui fragment în care Topor își exprima o opinie personală, folosind pluralul modestiei prin persoana I plural: ”În ceea ce ne privește, apreciem că, din perspectiva dreptului civil, persoana juridică este acea entitate caracterizată prin organizare și patrimoniu proprii, recunoscute în scopul exercitării drepturilor subiective civile și asumării obligaților corelative conferite de lege.” Topor nu a răspuns unui e-mail în care a fost întrebată dacă se simte lezată de situația de mai sus.

Specialist în CEDO “furat” pe față

Următorul pe listă este Jean François Renucci, unul dintre cei mai renumiți specialiști în domeniul analizelor despre CEDO. Corbu a copiat (p. 190-194 din cartea sa) din unul dintre volumele de căpătâi ale lui Renucci, tradusă în România în 2009, la Editura Hamangiu: ”Tratat de drept european al drepturilor omului”. Strategia doctorandei Corbu a fost aici de tipul ”polițistul bun, polițistul rău”: volumul este citat de câteva ori, apare și în bibliografie (chiar dacă în manieră incompletă, fără menționarea anului apariției și editurii), dar există și fragmente ale aceluiași autor în care a fost lăsată la o parte citarea. De asemenea, la un moment dat, succesiunea paragrafelor citate/necitate, precum și ordinea ideilor, trădează clar inspirația din Renucci (p. 248-256 din volumul acestuia), parțial cu încălcarea regulilor de etică.

Fără citare a fost copiat și un fragment dintr-un articol cu titlul ”Legalitatea, continuitatea și unicitatea ordinului profesional al avocaților din România” publicat de Corneliu-Liviu Popescu în numărul 1 din 2007 al revistei ”Curierul Judiciar”. ”Similitudinile” se găsesc la pagina 7 – Popescu și 98 – Corbu.

“Fără tăgadă, fapte de plagiat”

Specialiști în Drept au emis un verdict fără dubiu: furt intelectual evident.

Am a trimis fragmentele invocate anterior la doi dintre cei mai reputați specialiști în Drept din România, care ne-au trimis opiniile lor, după ce le-au studiat.

Am a ales să nu divulgăm numele acestora (ambii sunt doctori în Drept și ocupă poziții universitare), pentru a nu-i expune presiunilor, însă poate oricând proba dialogul cu aceștia.

”Absența ghilimelelor și, mai ales, a referințelor cu privire la sursele paragrafelor din lucrările publicate sau din tezele de doctorat indică, fără putință de tăgadă, fapte de plagiat”, ne-a trasmis primul dintre ei, celălalt fiind și mai categoric: ”Din materialul consultat reiese evident că autoarea a preluat idei/paragrafe de la alți autori omițând să indice acest aspect. Fiind vorba de însușiri repetate, am dubii că reprezintă o simplă neglijență.”

Paragrafe repetate identic

O altă descoperire care a rezultat din studierea tezei ridică un semn de întrebare și asupra calității acesteia: există mai multe paragrafe care se repetă identic, la distanță de zeci de pagini! Astfel de situații-pereche se întâlnesc la paginile 30/84, 34/99, 71/108, 72/108, 73/108.

”Reluarea paragrafelor în forme identice afectează demonstrația științifică, ilustrând o precaritate a stilului. Dacă acele paragrafe sunt obiect al plagiatului, firește, este afectată etica oricărei creații”, a declarat primul specialist.

Al doilea a scris că ”(…) repetarea pe parcursul lucrării a unor paragrafe identice prezentate anterior ne arată o doză în plus de neglijență. Fie ale au fost reluate din eroare (ceea ce nu pare a fi cazul), fie din dorința de a da cantitate tezei. Nu aș analiza problema aceasta din persectiva plagiatului, ci, mai degrabă, a calității lucrării care, în ansamblu, nu pare să aducă elemente de noutate deosebite.”

Apar, de asemenea, zeci de greșeli de tehnoredactare, de gramatică (cazul cel mai flagrant – ”iminent” în loc de ”eminent”) sau citări incorecte. La ultimul capitol, a fost citat un articol publicat în 2007 în revista Curierul judiciar, fără să fie menționat, însă, titlul și autorul acestuia.

Cele două opinii despre situațiile de mai sus sună astfel:

”Situația este cu atât mai bizară cu cât suportul scriptic a fost analizat de mulți exegeți în persoana membrilor comisiilor doctorale.”

”(…) pare cel puțin o lucrare făcută în grabă, având în vedere numeroasele greșeli de tehnoredactare.”

Dezastru la Bibliografie

Un capitol aparte îl reprezintă Bibliografia lucrării. Din punctul de vedere al formei, aceasta cuprinde mai multe inexactități. Astfel:

– Uneori, același cuvânt este scris cu litere normale, alteori cu majuscule ”ex. Ed. ALL/Ed. All”;

– Cărțile aceluiași autor nu sunt indicate în ordinea apariției (ex. Gh. Beleiu 2001, 1982, 1987);

– Alteori, lipsesc informații obligatorii cum ar fi anul sau editura (ex. ”M.B. Cantacuzino, Curs de drept civil, ed. A II-a, Ed. Ramuri, Craiova”  – Căpățână, Dreptul concurenței speciale. Concurența neloială pe piața internă și internațională, ed. Luminia Lex, București. (De fapt, numele editurii este Lumina Lex);

– Nu se respectă ordinea alfabetică a autorilor: A.V. Nedelcu a fost plasat între Lupulescu și Manda;

– Prade este, de fapt, J. Pradel, iar lucrarea acestuia, scrisă greșit ”Noțiunea de proces echitabil în dreptul penul european” nu a putut fi identificată nici pe Internet, nici în bazele de date ale bibliotecilor din România.

Volume adăugate ”de umplutură”

Analizând această parte a tezei, unul ditre cei doi specialiști a declarat că ”Lucrarea îmi ridică însă și alte semne de întrebare. La Bibliografie există foarte multe lucrări de Drept Civil și Drept Comercial. Unele sunt tratate clasice în materie. Ele par adăugate de umplutură, pentru a da bine și a oferi aparența de încărcătură întrucât nu le regăsim citate și pe parcursul operei. Mai mult, lucrarea nici nu tratează probleme de drept civil și comercial românesc și nici Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu este tratată din perspectiva unor instituții autohtone de drept civil.”

La rândul său, răspunzând la întrebarea dacă este corect ca în volum să se regăsească doar câteva dintre volumele prezente în bibliografie, celălalt profesor a afirmat că ”Bibliografia generală nu este substitut de referință bibliografică. Aceasta din urmă este esențială și te apără de plagiat. Bibliografia generală este un gen de anexă facultativă pentru a-l ajuta pe cititor să descopere, eventual, alte surse de documentare și nu are valoare exoneratorie pentru plagiatul eventual. Cu alte cuvinte, indicarea doar în bibliografia generală a unei opere din care au fost extrase paragrafe întregi, deși necesară, nu este suficientă pentru această exonerare. Din aceste motive, această bibliografie, de regulă, nu se rezumă la lucrările efectiv utilizate pentru realizarea unei lucrări științifice.”

”Serioase semne de întrebare asupra valorii științifice”

Unul dintre cei doi specialiști a exprimat și o părere asupra calității tezei: ”Ceea ce mă surprinde neplăcut nu este atât faptul că există pragrafe întregi fără acoperire, ci că de la un judecător cu atâtea funcții mari la activ așteptările la nivel calitativ erau mult mai ridicate. Mă surprinde, de asemenea, că este o teză coordonată de un reputat profesor de la Universitatea București. Din punct de vedere științific, cred că de la doamna judecător ne puteam aștepta la o teză de doctorat mult mai complexă, mai îngrijită și riguros redactată. Dacă acesta este nivelul de moralitate și rigurozitate al unui judecător de Înalta Curte, nu putem decât să constatăm, cu mâhnire, că roadele învățământului universitar românesc sunt serios viciate. În concluzie, lucrarea publicată ridică serioase semne de întrebare din perspectiva corectitudinii redactării și a valorii științifice.”

Rectorul UB: ”Vom examina cazul semnalat”

Profesorul și rectorul Mircea Dumitru a pus în mișcare mecanismul de verificare a tezei lui Corbu.

Într-un mesaj, profesorul universitar Mircea Dumitru, rectorul Universității București, locul unde a fost susținută teza, a transmis că ”Vom examina cazul semnalat. (…) Vom reveni imediat ce vom avea un răspuns clar și documentat.”

Rectorul a distribuit acest mesaj și către Comisia de Etică a instituției, precum și către președintele acesteia, profesorul Andrei Avram, către profesorul Bogdan Murgescu, directorul Consiliului pentru Studii Universitare de Doctorat al Universității, precum și către decanul Facultății de Drept, profesorul Flavius-Antoniu Baias, cel care ocupa această funcție și în 2010, la momentul susținerii lucrării. La puțin timp, cel din urmă a transmis, la rândul său, că ”Vom colabora cu colegii de la universitate și vom reveni cu un răspuns, într-un termen rezonabil, după reluarea activității (1 sept.).”

De menționat că, în perioada doctoratului, Corbu a predat la instituții de învățământ superior private (Universitatea Româno-Americană, Universitatea Spiru Haret), ultimul an în care a făcut acest lucru fiind 2010.

CSM nu comentează

Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) a numit-o pe Corina Alina Corbu, pe 18 iulie 2019, drept președinte al Înaltei Curți de Casație și Justiție. Aceasta fusese unicul candidat. Corbu își va ocupa postul la jumătatea lunii septembrie, atunci când va expira mandatul Cristinei Iulia Tarcea.

Referitor la situațiile din teza de doctorat a lui Corbu, Biroul de Presă al CSM a transmis, la sfârșitul lunii iulie, că ”informațiile solicitate de dumneavoatsră nu reprezintă, în accepțiunea Legii 544/2001 privind liberul acces la informații de interes public, informații de interes public care să rezulte din activitățile Consiliului ca instituție/autoritate publică, CSM neavând atribuții de a emite puncte de vedere și de a da consultanță în ceea ce privește analiza legalității și temeiniciei dobândirii titlului de doctor de către un magistrat.”

Vom reveni cu o solicitare similară la CSM după ce Universitatea București va emite un verdict în acest caz.

40.000 de lei, bani nejustificați de la tată

Un bătrân cu venituri de sub 20.000 de lei anual i-a dat fiicei judecătoare la Înalta Curte 9.000 de euro.

Există cel puțin o contradicție în declarațiile de avere semnate de judecătorul Corbu și, respectiv, de tatăl său, Valentin Mocanu. Astfel, pentru anul 2014, fiica a menționat că a primit de la acesta 40.000 de lei, dar Mocanu nu a trecut donația nici în 2014, nici în 2015, nici în 2016. În plus, tatăl nu avea acești bani. Cel puțin nu oficial. În principiu, Agenția Națională de Integritate pornește verificări din oficiu în astfel de cazuri, dar, în situația aceasta, există o problemă: Valentin Mocanu a murit în 2017.

Dubla lovitură: rate crescute, salariu micșorat

Confruntată cu dificultăți financiare după ce Direcția Națională Anticorupție a anchetat-o într-un dosar de răsunet, ceea ce i-a adus, apoi, suspendarea din funcția de judecător, Corina Alina Corbu a apelat la ajutorul tatălui ei.

Finanțele judecătoarei erau cu atât mai afectate cu cât avea de achitat rate la un credit în franci elvețieni, luat în 2007, pe 20 de ani, pentru cumpărarea unui apartament în București. În timpul crizei economice care a început un an mai târziu, dobânzile la aceste credite au luat-o razna, lucru care a căzut cum nu se poate mai prost pentru Corbu, lăsată fără principala sursă de venit.

Tatăl darnic, sub 20.000 de lei pe an

Astfel, deși avea un depozit de 30.000 de lei la o bancă, familia judecătoarei a decis să recurgă la un ”dar manual” de 40.000 de lei, dat de tată fiicei sale. Ulterior, situația s-a rezolvat după ce, pe perioada suspendării din funcția de magistrat, Corbu s-a angajat la o casă de avocatură din București, loc unde veniturile încasate au fost substanțiale – de exemplu, 150.000 de lei menționați în declarația de avere din 2017.

Problema este că suma nu se regăsește în declarațiile de avere depuse de Valentin Mocanu în perioada 2014 – 2016. Acesta semna și el anual astfel de documente, fiind consilier local în comuna Găgești din județul Vaslui.

Cercetarea acelorași declarații mai arată că Mocanu nu avea de unde să dea acești bani, de fapt.

În 2014, încasase 2.718 lei de la Consiliul Local, 7.000 de lei de la Speranța Com SRL, firmă unde era adminstrator, și 15.000 de lei pensie (în total 29.718 lei);

În 2015 – 1.860 de lei indemnizație de consilier și pensie de 16.800 lei (în total 18.660 lei);

În 2016 – la fel ca în 2015.

În cei trei ani, Valentin Mocanu nu a declarat conturi, credite contractate sau vânzări efectuate.

Până la închiderea ediției, Agenția Națională de Integritate nu a răspuns unei solicitări prin care i s-a cerut un punct de vedere asupra acestui ”dar manual” fără acoperire.

A primit 725.000 de lei dintr-un foc

Cea mai recentă declarație de avere a magistratului Corina Corbu arată că, ulterior revenirii în funcția de judecător, aceasta și-a primit în bloc toți banii înapoi pentru perioada 2014-2018 în care a fost suspendată: 725.722 de lei.

Cu o parte din acești bani și-a lichidat anticipat creditul, și-a cumpărat un autoturism Nissan Juke (site-ul producătorului indică un preț promoțional de circa 13.000 de euro, cu TVA). De asemenea, contul de 30.000 de lei din 2007 a fost înlocuit cu alte trei, în valoare totală de 65.000 de euro.

O schimbare apare și la capitolul ”bijuterii, obiecte de artă și cult”, unde este trecută valoarea de 25.000 de euro și perioada de achiziție 2010-2018. Asta, deși în declarațiile de avere din perioada anterioară rubrica aceasta fusese goală.

Corbii la Corbu nu-i scot dosarul

Înalta Curte de Casație și Justiție refuză să dea acces presei la dosarul penal al jduecătoarei.

Pe 25 iulie a.c., g4media.ro publica un articol în care anunța că ”Şeful Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ), judecătorul Daniel Grădinaru, a decis că nu se impune ca presa să studieze dosarul penal în care a fost judecată şi achitată definitiv judecătoarea Corina Corbu, noua şefă a Instanţei Supreme, potrivit unui răspuns al ÎCCJ la o solicitare de presă formulată de G4media.ro. Prin urmare, şefa Biroului de presă al instanţei, judecătoarea Minodora Condoiu, a respins cererea de studiere a dosarului judecătoarei Corbu, formulată de G4media.ro.”

În material, se mai spunea că ”Judecătorul Grădinaru a invocat două motive pentru respingerea solicitării de presă: faptul că dosarul judecătoarei Corbu nu mai face obiectul procedurilor judiciare, fiind soluţionat cu decizie definitivă, şi asigurarea protecției vieţii private a părţilor din dosar. Decizia este surprinzătoare, în condiţiile în care un dosar penal devine public odată ce este trimis în instanţă şi începe judecata pe fond.”

Articolul citat amintea și că, la momentul audierii în calitate de candidat la Înalta Curte, judecătoarea Corbu afirmat că ceruse doar ”anonimizarea datelor cu caracter personal”.

De fapt, întreg dosarul este acum “anonimizat”.

Dosar eliminat de pe site-ul Curții Supreme

Pe 30 iulie a.c., ziare.com a publicat un articol în care era dezvăluit un alt pas legat de trecerea dosarului la secret: ”Dosarul în care viitoarea șefă a Înaltei Curți, judecătorul Corina Corbu, a fost judecată și achitată pentru infracțiunea de complicitate la favorizarea făptuitorului, în dosarul magistratului Gabriela Bîrsan, a fost scos de pe portalul proceselor de la ICCJ. (…) Înalta Curte a comunicat pentru Ziare.com că orice persoana din dosarele aflate pe rolul instanței poate face o solicitare scrisă, invocând legislația privind protecția datelor personale, iar direcția specializată aplică configurările care asigură confidențialitatea informațiilor pe site-ul instanței.”

Corbu a “ciripit” despre mandate de interceptare

Corbu a fost trimisă în judecată de DNA în iulie 2014, alături de alți trei judecători de la Înalta Curte de Casație și Justiție, doi avocați, un om de afaceri și de un șofer al instituției. ”Cercetările penale efectuate în prezenta cauză față de cei 8 inculpați vizează perioada ianuarie 2010 – mai 2011 și din probele administrate în cursul urmăririi penale a rezultat un tablou infracțional complex, la care au participat pe de o parte persoane, investite cu demnității publice și pe de altă parte, patroni de firme cu interese judiciare ori avocați ai acestora.

Primele s-au folosit de prerogativele funcționale și de statut, în scopul rezolvării unor probleme personale, precum petreceri gratuite pentru aniversările proprii la restaurante exclusiviste din Paris, București, vacanțe și călătorii cu avionul gratuite, anulare de bilete de avion și obținerea altor bilete conform dorințelor, cazare în apartament dintr-un cartier exclusivist al Parisului, obiecte vestimentare de lux.

Ultimele au oferit avantajele materiale menționate primei categorii și au obținut tergiversarea dosarelor aflate pe rolul instanței supreme, strămutarea ori promisiunea traficului de influență în perspectiva unor soluții favorabile”, scria DNA într-un comunicat de presă.

În cazul lui Corbu, i s-a imputat faptul că, aflând de la un coleg judecător că acesta eliberase mandat de interceptare pentru alte două judecătoare și un avocat, i-a anunțat pe aceștia despre acest lucru. ”De aici și până la favorizarea celor trei a fost o simplă chestiune de limbaj «vorbiți mai puțin»”, au mai menționat procurorii.

Acuzațiile au fost, însă, respinse în bloc de judecătorii la care a ajuns dosarul.

În mai 2018, atât Corbu, cât și ceilalți șapte inculpați au fost achitați definitiv.

Încă o fiică de pesedist la vârful Justiției

Noua șefă a ÎCCJ are ceva în comun cu șefa Secției Speciale a Parchetului General: linia politică paternă.

Tatăl Corinei Corbu a fost primar și apoi consilier local în comuna Găgești din județul Vaslui. Valentin Mocanu a fost primar al comunei între 2000 și 2004, din partea PSD, iar apoi a ocupat funcția de consilier local din partea aceleiași formațiuni politice.

Publicația ”Vremea Nouă” din Vaslui scria, la momentul numirii Corinei Corbu ca președinte la Înalta Curte, că ”fostul primar Mocanu a murit în 2017, după ce s-a îmbolnăvit de supărarea că fiica sa, Corina Alina, la care a ținut ca ochii din cap, a fost acuzată de DNA într-un dosar, care până la urmă s-a lăsat cu scoaterea judecătoarei Corbu de sub urmărire penală.”

Aceeași publicație menționa că mama judecătoarei fusese tehnician veterinar și murise în 2008. În cartea din 2010 în care și-a publicat lucrarea de doctorat, Corbu a scris o dedicație către aceasta: ”Mamei mele, fără de care nimic din ceea ce am astăzi nu ar fi existat. O parte din visul ei se află împlinit aici”.

În perioada recentă, este cel de-al doilea magistrat care prinde o funcție de conducere având tată membru al partidului de guvernământ. Precedentul caz este al Adinei Florea, șefa interimară a Secției de Investigare a Infracțiunilor din Justiție. Tatăl acesteia este membru PSD de la începutul anilor 1990 și consilier județean în Constanța din 1996, fiind la al șaselea mandat consecutiv.

Promovare suspectă la Înalta Curte în 2010

Promovarea Corinei Alina Corbu la Înalta Curte, în 2010, a întâmpinat opoziția a două dintre cele mai cunoscute asociații ale judecătorilor. Este vorba de Asociația Magistraților din România – filiala Cluj și Uniunea Judecătorilor din România, ultima fiind condusă, ca și acum, de Dana Gârbovan. Acestea au atacat în instanță decizia CSM din martie 2010 prin care Corbu a fost numită judecător la Curtea Supremă. În motivația acestui gest, reclamantele au enumerat:

  • Nu a îndeplinit funcţia de judecător în precedenții doi ani la tribunale sau curţi de apel;
  • Nu avea specializarea necesară secţiei la care candidase;
  • Hotărârea CSM de admitere a promovării nu era motivată;
  • Reclamantele puneau la îndoială derularea corectă a interviului deoarece acesta, spre deosebire de alte situații, nu fusese făcut public.

În final, cele două asociații au pierdut procesul, iar Corbu a avut liber să ajungă la Înalta Curte.

Dubioasa editură unde și-a publicat Corbu cartea: IRDO

Institutul Român pentru Drepturile Omului (IRDO) a fost înființat în 1991, cu scopul declarat al informării autorităților publice, ONG-urilor și cetățenilor cu privire la drepturile omului.

În urmă cu câțiva ani, ONG-ul Apador – Comitetul Helsinki a trimis Institutului o cerere, în baza Legii 544/2001, solicitând mai multe informații despre activitatea acestuia. A primit răspunsuri “la mișto”: de exemplu, la întrebarea ”Câte documentări a realizat IRDO?”, răspunsul a fost de tipul ”Câte i s-au cerut!”

Apador a dat în judecată IRDO și a câștigat procesul, primind, în final, răspunsurile. De aici s-a putut afla că 80-90% din bugetul de circa 1 milion de lei merge la salariile celor 13 angajați.

”Creierul” IRDO este Irina Moroianu Zlătescu, profesor universitar și reprezentant al societăţii civile în Consiliul Superior al Magistraturii între 2005 și 2011, perioadă în care Corbu a fost director și apoi secretar general al Consiliului.

Zlătescu a fost și cea care a semnat ”Cuvântul înainte” în volumul semnat de Corina Alina Corbu în 2010.

CV Corina Alina Corbu

– S-a născut la 6 august 1972 în satul Giurcani, comuna Găgești, județul Vaslui;

– A absolvit Liceul „Emil Racoviță” din Vaslui;

– A terminat Facultatea de Drept din cadrul Universității București;

– Judecător la Judecătoria Murgeni (1998-2000), Judecătoria Sectorului 1 București (2000-2002), Tribunalul București (2002 – 2005), la ultima instituție  ocupând funcția de președinte al Secției a VI-a Comercială;

– Din 2005, a lucrat la Consiliul Superior al Magistraturii, unde a ocupat funcțiile de director al Direcției resurse umane și organizare (2005 – 2006) și de secretar general (2006 – 2010);

– A fost formator la Institutul Național al Magistraturii și a predat la Universitatea Româno – Americană și Universitatea “Spiru Haret”;

– În 2010. a promovat la Înalta Curte de Casație și Justiție, unde, în 2018, a devenit șefa Secției de Contencios Administrativ și Fiscal;

– Între 2014 și 2018. a fost suspendată din funcția de judecător din cauza unui dosar penal instrumentat de DNA. A revenit în magistratură după ce a fost achitată;

– Iulie 2019: a fost numită de CSM președinte al Înaltei Curți de Casație și Justiție.