Spirala afaceriștilor multinaționali la Uzina metalurgică din Rîbnița

Uzina Metalurgica Ribnita – sursa – vestipmr.info

Autoritățile moldovene atenționează periodic „lumea de afaceri” mondială că privatizarea patrimoniului din autoproclamata republică transnistreană contravine legislaţiei şi că Republica Moldova nu recunoaşte şi nu garantează drepturile de proprietate obţinute de investitori urmare a acestui proces. Totuși, în cei 26 de ani de când regiunea transnistreană s-a rupt, de facto, de Republica Moldova, marile companii amplasate acolo au umblat „din mână în mână”, fiind „mulse” de diferiți „investitori” ruși, inclusiv cu acordul tacit, răsplătit, al decidenților de la Chișinău.
Uzina metalurgică din Rîbnița (înființată în 1985) se numără printre cele mai mari 10 întreprinderi de oțel din lume. Are peste 2300 de angajați. Este unul dintre principalii „contribuabili” ai bugetului transnistrean. Uzina prelucrează deșeuri feroase şi produce laminate din metal. Are o capacitate de producţie de 1 milion de tone de oţel şi o cantitate similară de laminate din metal.
Energia electrică, folosită în procesul de producere la Uzina din Râbnița, este asigurată de Centrala de la Cuciurgan, care o produce pe baza gazelor naturale de la „Gazprom” pentru care nu achită nici un ban, datoria fiind pusă în cârcă Chișinăului.
Din primăvara anului 1997, la Uzina metalurgică din Rîbnița a fost începută producerea aruncătoarelor de mine de calibrul 82-mm. Utilajul de producere a aruncătoarelor de mine a fost achiziționat în 1995 din Federația Rusă. Testarea primelor aruncătoare și tragerile de control au fost efectuate la 17 mai 1997 în prezența reprezentanților din Rusia. Tot în primăvara anului 1997 la uzină a fost produs primul lot experimental de 100 de mine antipersonal în carcasă de lemn. Ulterior s-a trecut și la producerea minelor antitanc.
Filmul tranzacțiilor ilegale
Primul „cumpărător” ilegal al Uzinei metalurgice din Rîbnița a fost compania rusă „Itera International Energy Group L.L.G.”, înregistrată în statul New Jercey, SUA”. (Concernul “Itera”, creat la Moscova în 1992, se ocupa doar de livrarea, iar mai apoi de extragerea gazelor, în zonele Orientului Îndepartat – în Turkmenistan și Uzbekistan). În 1997, aceasta a intrat în posesia a 70% din acțiunile întreprinderii fără acordul autorităților constituționale de la Chișinău.
„Itera” a vândut în scurt timp, contra a 50 de milioane de dolari, Uzina metalurgică din Rîbnița consorțiului metalurgic ucraineano–austriac „Hares Group”.
La începutul anilor 2000 ca proprietari apar doi oligarhi ucraineni: Ahmetov și Novinsky (pe care îi regăsim tot împreună în afaceri „marka Ianukovici” și la București), iar presa moldovenească din acea perioadă a scris că aceștia ar fi „oamenii lui Victor Ianukovici”. Mai târziu, li s-a alăturat Alișer Usmanov, miliardarul rus la care ne vom referi mai jos.
România, salvatoarea businessului separatist
Uzina Metalurgică din Rîbnița, controlată momentan de regimul separatist de la Tiraspol, a fost implicată în mai multe scandaluri, cele mai răsunătoare fiind legate de producerea de armament și utilizarea deșeurilor feroase aduse de la Cernobîl. La 2 mai 2018, Ucraina a impus sancțiuni economice pe o perioadă de 3 ani Uzinei metalurgice din Rîbnița. Este vorba de blocarea activelor, limitarea operațiunilor comerciale, împiedicarea retragerii capitalului din Ucraina și interzicerea achizițiilor publice. Uzina metalurgică din Rîbnița fusese inclusă într-o listă cu peste 1000 de persoane fizice și juridice din Rusia, pedepsite de Ucraina pentru agresiunea militară a Rusiei. Războiul din Ucraina a generat venituri uriașe Uzinei metalurgice de la Rîbnița. Mii de vagoane cu fier vechi din Donbas au ajuns, în 2015, la Rîbnița – de 30 de ori mai mult decât a livrat Ucraina, de exemplu, în 2014.
Cum funcționează un asemenea gigant sub jurisdicţia unei formaţiuni statale nerecunoscute, între o Moldovă și o Ucraină care, la nivel oficial, declară că vor să înăbușe separatismului pro-rus? Cine și cum alimentează această uzină cu materie primă și cum reușește să-și exporte marfa cu sigla „Made in Moldova” nu doar în Rusia, ci și în UE, și în România, Austria, Bulgaria, Georgia, Ungaria, Serbia, Slovacia, Polonia (prin intermediul zonei economice speciale din Zamość)?
În 2015, România a salvat Uzina metalurgică din Rîbnița de faliment, absorbindu-i 75% din producție. Se întâmpla la aproape un an de la preluarea uzinei de către autoritățile separatiste de la Tiraspol de la grupul siderurgic „Metalloinvest”, controlat de miliardarul rus Alişer Usmanov. La începutul anului 2015, Usmanov a cedat uzina administrației separatiste, la un preț simbolic, cu tot cu datoriile de milioane de dolari acumulate.
În 2015, grație României, Uzina metalurgică din Rîbnița și-a crescut producţia de oţel la un record al ultimilor 6 ani, ajungând la volumul de 430 mii de tone. (În 2014 au fost 344,6 mii de tone, iar în 2013 uzina a lucrat doar 5 luni și a produs doar 190 mii de tone).
Potrivit experților de la Chișinău, dacă erau respectate tratatele internaționale, Uzina metalurgică din Rîbnița ar fi dat faliment demult, iar fără contribuțiile „bugetare” ale acesteia, dispărea și regimul separatist de la Tiraspol. Schema a fost deja testată. La 3 martie 2006, Chișinăul și Kievul au convenit noi reguli vamale pentru mărfurile transnistrene. Acestea nu mai puteau fi scoase din regiunea separatistă în Ucraina (spre Rusia) fără ca entitățile economice transnistrene să fie înregistrate la Chișinău ca agenți economici. Uzina metalurgică din Rîbnița s-a oprit în aceeași săptămână. Și-a reluat activitatea abia peste 3 luni, după ce întreprinderea s-a înregistrat provizoriu în Republica Moldova.
„Vaca” de muls a liderilor separatiști
Întoarsă în proprietatea administrației de la Tiraspol, „președintele” de atunci al autoproclamatei republici transnistrene, Evgheni Șevciuk, a reanimat Uzina metalurgică din Rîbnița cu bani din buget și l-a adus în calitate de director general, la 10 martie 2015, pe Talgat Baitaziev, un controversat om de afaceri din Kazahstan. Acesta l-a înlocuit pe Iurie Melnic, care a deținut funcția de director doar o lună.

Pentru a putea funcţiona, Uzina metalurgică a primit un credit de 140 de milioane de dolari sub formă de livrări de metal uzat de la două misterioase companii din Emiratele Arabe Unite – „Brick Oil FZE” și „Emirates Islamic Bank UAE”. Baitaziev și adjunctul său, Seimur Ahundzada, au semnat cu cele două companii acordul de investiții la 21 martie 2015, iar la eveniment a participat și Evgheni Șevciuk și soția sa Nina Ștanski, pe atunci „ministru de externe” al autoproclamatei republici transnistrene.
În schemă a apărut imediat şi firma „Tirasmet”, controlată de Şevciuk împreună cu niște afacerişti de la Chişinău. „Tirasmet” s-a angajat să furnizeze, în următoarele 12 luni, Uzinei metalurgice din Rîbnița materie primă – fier vechi.
Încercările de a atrage investiții arabe nu au dat rezultate notabile. În anul 2016, uzina a produs doar 127 de mii de tone de oțel și 210 mii tone de laminate.
În decembrie 2016, noul lider separatist, Vadim Krasnoselski, l-a propulsat la funcția de director general al uzinei pe Serghei Kornev. În 2017, volumul producției a crescut de două ori față de 2016.

Serghei Kornev MMZ - sursa: aommz.com
Serghei Kornev MMZ – sursa: aommz.com

La începutul lunii martie 2018, președintele american Donald Trump, a anunţat introducerea unor taxe de 25% la importul de oţel şi de 10% la aluminiu. Taxele au intrat în vigoare în 23 martie. Decizia SUA a lovit dur inclusiv Uzina metalurgică din Rîbnița. Potrivit lui Kornev, taxele americane de protecție au determinat producătorii turci să se reorienteze și să trimită o parte din producție pe piețele europene, inclusiv în România, care era unul dintre principalii clienți ai uzinei transnistrene. Din cauza creșterii ofertei, prețurile la produsele finite au scăzut cu aproximativ 50 de dolari per tonă de produse livrate.