Moldova, sponsorul separatiștilor transnistreni

Centrala Cuciurgan – sursa: Moldpres

Cum supraviețuiește regimul separatist pro-rus din regiunea transnistreană între o Ucraină ostilă Rusiei, separatismului în general și o Moldovă cu o guvernare care se declară pro-europeană? Simplu – în spatele prezenței militare ruse și profitând de corupția la nivel înalt de la Chișinău, separatiștii au transformat Republica Moldova în sponsor general al regimului pe care l-au creat. Culmea, caratația își extinde periodic tentacolele și în România.
Centrala electrică de la Cuciurgan (subordonată regimului separatist de la Tiraspol), controlată oficial de gigantul rus „Inter RAO EES”, asigură momentan 70% din necesarul de energie electrică al Republicii Moldova. Așa au decis autoritățile moldovene în luna martie 2018. Restul 30% din necesar este importat din Ucraina („DTEL Pavlogradugoli”). Prețul mediu de achiziție este de 5,24 cenți (USD) / kWh. Contractele cu cei doi furnizori sunt valabile până la 31 martie 2019.
La 1 aprilie 2017, Chișinăul renunțase la achizițiile de energie electrică de la Centrala de la Cuciurgan, în favoarea importurilor de la compania DTEK Trading din Ucraina, controlată de miliardarul Rinat Ahmetov. Contractul prevedea că furnizorul ucrainean va asigura 100% din necesarul de energie al Moldovei. Tehnic, acest lucru este posibil, Ucraina asigurând și în trecut Moldova în totalitate cu energie.
Spaima separatiștilor
Autoritățile moldovene anunțau că operatorul ucrainean a oferit un preț mai avantajos – de 50,2 dolari pentru 1 MWh, adică cu 8% mai mic decât oferta Centralei de la Cuciurgan. Tiraspolul și Rusia au reacționat pe „toate fronturile” – prin presiuni politice și economice – în condițiile în care livrările de energie în partea dreaptă a Nistrului asigură 30% din încasările din exporturi ale regiunii separatiste. În plus, decizia Chișinăului de a schimba furnizorul de curent a venit pe fundalul unei crize economice stresante cu care deja se confrunta autoproclamata republică separatistă.
O situaţie asemănătoare s-a întâmplat în toamna anului 2005. Atunci, Chişinăul nu a acceptat pretenţia Centralei de la Cuciurgan de a majora cu 33% preţul energiei şi, în consecinţă, a început să cumpere întregul volum necesar din Ucraina. Efectul a fost dezastruos pentru Centrala de la Cuciurgan – a fost nevoită să activeze la mai puţin de 10% din capacitate.
Atunci, ca și acum, a conectat mașinăria șantajului: A amenințat cu scoaterea de sub tensiune a unor linii electrice şi a unor substaţii aflate în gestiune. 4 din cele 5 substaţii electrice care asigură regiunea Odesa cu energie sunt conectate la sistemul energetic prin intermediul Centralei de la Cuciurgan. Așa a fost construit sistemul în URSS.
Acum Tiraspolul a spus că decizia de a renunţa la furnizorul din Transnistria ar avea conotaţii politice, fiind îndreptată contra Rusiei. Pretinsul „ministru” transnistrean al dezvoltării economice, Serghei Obolonic, spunea că decizia Chișinăului ar fi parte dintr-o serie de măsuri luate de autorităţile de la Chişinău, împreună cu cele din Ucraina, pentru a pune presiune pe economia locală, de a elimina investitorul rus din regiune şi pentru a lovi în interesele Rusiei.
Numai că autoritățile separatiste au anunțat că au un plan „B” care va readuce Chișinăul „cu picioarele pe pământ”. Potrivit separatiștilor, decizia Chişinăului de a semna un contract de furnizare a energiei electrice cu DTEK Trading din Ucraina nu înseamnă deloc că energia electrică va fi mai ieftină, aşa cum au afirmat oficialii moldoveni. Potrivit lor, în contractul de livrare a energiei electrice din Ucraina către Republica Molova (malul drept al Nistrului) nu a fost inclus costul de tranzit pe teritoriul Transnistriei. Dacă acesta va fi introdus, aşa cum insistă autoritățile separatiste, tariful la energia electrică procurată din Ucraina ar putea fi mai mare decât cel propus de centrala gestionată de separatiști.
Chișinăul a cedat
La începutul lunii iunie 2017, Chișinăul a aruncat la gunoi rezultatele licitației câștigate de DTEK Trading și a modificat subit, unilateral, termenii acordului încheiat cu firma ucraineană la 31 martie. Autoritățile moldovene „au invitat” furnizorul din regiunea transnistreană să vândă moldovenilor 70% din necesarul de energie electrică. Cota de piață moldovenească a grupului DTEK a fost redusă într-o noapte de la 100% la 30%. Suspect, Ucraina nu a reacționat în nici un fel.
Chișinăul nu a explicat clar de ce a reluat procurarea energiei electrice de la Cuciurgan, precizând doar că „renunţarea la livrările de energie electrică de la Cuciurgan a generat o serie de probleme de ordin tehnic pentru Republica Moldova, care pun în pericol atât activitatea întregului sistem energetic naţional, cât şi securitatea energetică”. Expertul în energetică Sergiu Tofilat ne-a tălmăcit acest mesaj în felul următor: „Problemele țin, probabil, de echilibrarea energiei în sistem. Datorită faptului că Centrala de la Cuciurgan a scăzut generarea de energie, în sistem s-a creat un deficit. Aceasta a condus la consum ilicit de curent din rețelele ucrainene”. În consecință, la un moment dat, Ucraina a deconectat alimentarea cu energie electrică a Uzinei metalurgice din Rîbnița (cel mai important contribuabil al bugetului autoproclamatei „republici moldovenești nistrene”). Transnistria se pomenise în pragul unei „catastrofe umanitare”.
În opinia lui Tofilat, deficitul apărut putea fi compensat cu energie procurată din România. „Numai că asta nu convine Rusiei. De aceea, autoritățile ruse au intervenit pe lângă autoritățile moldovene „rugându-le frumos”, prin anumite pârghii de constrângere, să reia procurarea energiei electrice de la Cuciurgan”, a explicat Tofilat.
Centrala de la Cuciurgan reprezintă un veritabil nod energetic unde se intersectează o serie de linii electrice de înaltă tensiune ce leagă sistemul energetic al Moldovei cu cel al Ucrainei și cu cel al statelor din Europa de Sud. Adică, reţelele electrice dintre Ucraina şi Moldova trec prin Transnistria. Tot acolo sunt amplasate cateva statii de transformare de mare putere, iar o eventuala deconectare sau avarie ar lăsa fără curent Moldova în totalitate și regiunea Odessa din Ucraina.
Lecție neînvățată
Autoritățile separatiste de la Tiraspol pot stinge lumina în Republica Moldova în orice moment. Până acum au mai făcut asta de două ori – în 1999 și în 2004. Sute de întreprinderi și-au aruncat atunci marfa alterată la gunoi. Procesele de producere au fost sistate, iar cu energie (de la Centrala Electrică Termoelectrică Nr.2 din Chișinău) erau asigurate doar instituțiile strategice ale statului. Țara a fost paralizată din cauza unor divergențe politice dintre autoritățile de la Chișinău și cele de la Tiraspol.
În 1999, în ajutor Moldovei a sărit România, asigurând 10% (maximum posibil atunci din punct de vedere tehnic) din necesarul de curent al Republicii Moldova, prin cele trei linii cu puterea de 110 kilovolți care legau malurile Prutului.
În 2004, situația s-a repetat. Atunci, ca și acum, Chișinăul cumpăra de la Cuciurgan peste 70% din necesarul de energie electrică, iar decizia Tiraspolului de a scufunda malul drept al Nistrului în beznă a avut la bază motive politice.
În 2005, Chișinăul a decis să cumpere tot necesarul de curent din Ucraina, mai ales că și prețul era mai mic. În toamna anului 2005, Moldova a acuzat Federația Rusă de „șantaj economic” în contextul conflictului transnistrean, la ședinta din 10 noiembrie 2005 a Consiliului Permanent al OSCE de la Vienna, „prin privatizarea ilicită de către compania de stat a Rusiei RAO EES a Centralei electrice de la Cuciurgan si sistarea, pe 9 noiembrie 2005, a livrării energiei electrice în partea dreaptă a Nistrului”.
În 2007, „spiritele” s-au calmat sau, așa cum urma să transpară ulterior, anumite grupări oligarhice, cu puternice legături guvernamentale și bancare de la Chișinău, Tiraspol și Moscova au identificat o schemă de stoarcere a banilor din consumatorii moldoveni prin mecanismul de livrare a energiei electrice.
Astfel, Centrala de la Cuciurgan a obținut de la Agenția Naționala pentru Reglementare în Energetică din Republica Moldova licenta de activitate (producere de energie la tarife nereglementate).
România, părtaș la ilegalitate?
Tot atunci, (mai exact la 15 iulie 2007 în baza unui contract cu compania românească „Electrica”) Centrala de la Cuciurgan a început exportul energiei electrice în România. (Dar, în paralel, și în Rusia – 350,3 milioane kWh, în valoare de 14,2 milioane USD a exportat în Rusia numai în 2007). În schema de export în România erau implicate „persoane sus-puse” de la Chișinău. Livrările se efectuau cu suportul Chișinăului prin linia electrică de 400 kV Cuciurgan-Vulcănești-Isaccea.
Conform contractului, prețul energiei electrice produse de Centrala de la Cuciurgan la barele rețelelor de transport era de 4,5 cenți kWh. La hotarul moldo-român, energia electrică trebuia să ajungă la prețul de 4,8-5,0 cenți un kWh (se adăugau costurile de transport). În realitate, la hotare energia ajungea la prețul de 6,5 cenți kWh. Explicația creșterii prețului: Între Centrala de la Cuciurgan și „Electrica” din România apăruse o firmă – „Eastern Europe Energy Ltd” – un off-shore britanic fondat la 11 iunie 2007 special pentru această tranzacție. „Eastern Europe Energy” era controlată de „Starwell International Ltd” înregistrată în zona off-shore a Indiilor de vest. Managementul „Eastern Europe Energy” era asigurat de Fynel Limited din Cipru și Juri Vitman (cetățean al Letoniei care apare și în alte scheme). Această schemă a funcționat până în 2010.
Din 2011 până în 2013 a funcționat o altă schemă de export a energiei electrice de la Cuciurgan în România. Este vorba de exportul a 1,2 miliarde de kWh de energie (Detalii aici: Pag.85-86).
Reiese că grupuri de interese (cu putere de decizie) de la Chișinău și Tiraspol au decis să redea viață centralei de la Cuciurgan pentru a putea face bani din exportul curentului – mai exact pentru acces la piața europeană. Fără documente și autorizații eliberate de autoritățile constituționale de la Chișinău nimeni din România nu ar fi procurat energie electrică de la Cuciurgan – reiterăm, o întreprindere privatizată ilegal (fără acordul Chișinăului) de gigantul rus „Inter RAO EES” urmare a unei tranzacții cu regimul separatist.
La 24 mai 2010, Partidul Democrat din Moldova (al cărui lider era încă Marian Lupu) a difuzat un comunicat în care erau menționate două lucruri: 1) „Marian Lupu a anunțat că, grație miniștrilor PD, au fost eliminați intermediarii dintre Cuciurgan și Guvern”. 2) Același comunicat menționa că până în 2010 existau 4 firme intermediare „care ridicau un venit lunar mediu de 1 miliard de euro – bani incluși în tarif și achitați de consumatori”. Prin urmare, conform calculelor, după excluderea intermediarilor, energia electrică urma să se ieftinească cu 1,5 cenți/ kWh, adică până la 4,2 cenți/kWh, lucru care nu s-a întâmplat, iar la scurt timp, ministrul Economiei, Vlariu Lazăr (fruntaș PD), a negat informația privind intermediarii și a demisionat.
Tandemul Plahotniuc-Șevciuk
În paralel cu anihilarea principalului oponent politic (PLDM-ul lui Vlad Filat), democrații preluau controlul asupra schemelor energetice. În toamna anului 2014, din cauza războiului din Ucraina (deficitului de cărbune urmare a războiului din Donbas), „DTEK Trading” din Ucraina a sistat livrarea energiei electrice către Moldova. Chișinăul a decis să cumpere întregul volum de energie de la Centrala de la Cuciurgan. Exact atunci, în schema de achiziție a energiei electrice de la Cuciurgan a apărut firma „Energokapital” din Tiraspol, creată la 16 octombrie 2014 de persoane din anturajul șefului administrației separatiste de atunci, Evhenii Șevciuk. A doua zi, pe 17 octombrie, firma a fost înregistrată la Chișinău, iar pe 20 octombrie 2014, Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică din Republica Moldova i-a eliberat licență pentru „furnizarea energiei electrice la tarife nereglementate”.
În calitate de findatori ai „Energokapital” apar: firma „Bas Market” din Tiraspol; „Intercom Management Ltd” din Belize și „Ornamental Art Limited din Hong Kong.
Apropo, tot prin „Energokapital” trecea, contabil, întregul volum de gaze livrat de „Gazprom” pentru Centrala electrică de la Cuciurgan.
În 2016, firma a avut o cifră de afaceri estimată la 226 milioane de dolari, iar jurnaliștii RISE-Moldova au reușit să demonstreze, de exemplu, că în perioada 9-16 februarie 2017, de pe contul „Energokapital” de la Victoriabank (din Moldova) au plecat în offshore 7,5 milioane de dolari.
„Pentru a cumpăra gaz pentru producerea energiei electrice în regiunea transnistreană este nevoie de decizia „preşedintelui” acelei entităţi statale nerecunoscute. În 2014, liderul autoproclamatei „republici moldovenești nistrene” era Evghenii Şevciuk. Iar ca să obţii licenţă în Republica Moldova pentru vânzarea energiei electrice şi ca să închei contract cu „Energocom” (100% aparține statului), trebuie să ai pile mari în Partidul Democrat. Se ştie că Ministerul Economiei este subordonat Partidului Democrat, ANRE execută comenzile politice ale democraţilor. Evident că în spatele acestei scheme erau, pe de o parte, Şevciuk, iar, pe de alta, Plahotniuc. În plus, conturile acestei firme-căpuşă, „Energokapital”, au fost deschise la „Victoriabank”, instituţie bancară controlată de Vladimir Plahotniuc”, susține expertul în energetică, Sergiu Tofilat.
„Faptul că timp de 25 de ani nu s-a realizat interconectarea reţelelor energetice ale Republicii Moldova cu România – electricitate şi gaz – vorbeşte univoc despre aceea că guvernările corupte de la Chişinău nu doresc să părăsească schemele obscure de relaţii cu Rusia, care le aduc profituri fabuloase ilegale”, a comentat expertul în problema transnistreană de la Chișinău, Oazu Nantoi.
Șevciuk, protejat de „partenerul de business”
La începutul lunii iunie 2017, jurnaliștii din Moldova au aflat despre faptul că fostul lider separatist, Evghenii Șevciuk și soția sa Nina Ștanski (fost „ministru de externe” al autoproclamatei „republici moldovenești nistrene”), s-ar ascunde la Chișinău de „justiția” transnistreană. Asta după ce aşa-numitul „soviet suprem” de la Tiraspol i-a retras imunitatea, el fiind inculpat în 5 dosare penale în regiunea transnistreană. Timp de câteva luni, Șevciuk și familia sa au locuit într-o vilă de lux din Chișinău, fiind păziți de polițiști moldoveni. Iar atunci când jurnaliștii moldoveni l-au întrebat despre aceasta pe ministrul moldovean de Interne, Alexandru Jizdan, acesta a răspuns: „Polițiștii din Chișinău încearcă să îl localizeze pe Șevciuk. Vrem să-l auzim!”. La scurt timp, însă, Șevciuk și soția sa au evadat din Moldova printr-un „coridor special” creat la Aeroportul Internațional Chișinău.
„Șevciuk și soția sa, care și-au bătut joc de cetățenii Republicii Moldova cât timp au condus Transnistria, s-au refugiat pe malul drept al Nistrului la partenerii lor de business. Normal ar fi fost să ne fie rușine. Faptul că Șevciuk s-a refugiat pe malul drept vorbește despre disprețul total față de Moldova din partea acestui bandit care, conform art. 2 din Constituția R.Moldova, este complice la cea mai gravă crimă – uzurpare a puterii în stat”, a comentat Oazu Nantoi.
Istoric
La 26 septembrie 1964 (ora 15.30) a fost pornit primul bloc energetic al Centralei de la Cuciurgan. Centrala este unul din cele mai importante obiective energetice din Europa de Sud-Est şi poate dezvolta o capacitate de 2 520 MW. La sfârșitul anului 2003, autorităţile separatiste de la Tiraspol au vândut întreprinderea contra unui preț infim de 29 milioane de dolari firmei mixte ruso-belgiene „Saint Guidon”, unde figurau ca acţionari Daniel Goldenberg şi soţia acestuia Julia şi alte câteva persoane fizice. La începutul anului 2005, „Saint Guidon” a vândut 51% din acţiunile centralei firmei „RAO Nordic Oy” din Finlanda – o subsidiară a „Inter RAO EES” cu 50 milioane de dolari, iar ulterior acţionarii „Saint Guidon” au fost forţaţi să cedeze întregul pachet de acţiuni.
Centrala de la Cuciurgan are 12 blocuri energetice cu o capacitate totală de circa 2500 MW, dintre care 5-6 funcționează doar pentru a asigura cu energie Republica Moldova. Centrala, amplasată strategic la intersecţia liniilor de înaltă tensiune ce duc dinspre Ucraina şi Rusia spre Balcani, poate funcţiona atât pe bază de gaze şi păcură, cât şi pe bază de cărbune.
În Moldova, Centrala de la Cuciurgan (privatizată ilegal) nu a fost legalizată până prezent. Ea nu prezintă nici un raport autorităților constituționale. Cu toate acestea, autoritățile constituționale îi permite să opreze pe piața energetică și chiar îi încredințează securitatea energetică a țării, autoritățile fiind conștiente că Centrala este controlată de regimul separatist.
În Moldova, Inter RAO EES mai este acţionar majoritar la SRL „Tehnoelectrica”, prin intermediul Inter RAO EES Ucraina.
Transnistria, o fermă de mining
La finele lunii ianuarie 2018, „sovietul suprem” de la Tiraspol a adoptat în regim de urgență o lege prin care legalizează activitatea blockchain, adică obținerea de valute virtuale și deschide zone economice libere cu facilități fiscale și preferințe la energia electrică pentru agenții economici care vor deschide așa-numitele ferme de mining – parcuri de calculatoare care scanează spațiul virtual în căutarea de criptomonede. Experții de la Chișinău au atenționat că unul dintre oamenii de afaceri care ar putea beneficia direct de noua „lege” transnistreană ar fi fiul procurorului general al Federaţiei Ruse, Igor Ceaika, fondator al companiei „Russkii Export”. Încă în luna septembrie 2017, acesta s-a arătat interesat de potențialul pe care îl oferă regiunea transnistreană – din perspectiva curentului electric ieftin și a unei viteze la internet destul de bune. În afacere ar fi implicate şi firme din cadrul grupului „Sheriff”, care a importat, prin firme germane, la începutul anului, via Moldova şi Ucraina, echipamentele necesare pentru crearea unor ferme de mining. Dezvoltarea acestei tehnologii în regiunea seperatistă se face din contul energiei electrice produse pe baza gazelor importate din Rusia şi care nu sunt achitate de Tiraspol. În consecinţă creşte datoria MoldovaGaz, faţă de Gazprom – datorie pusă, treptat pe spatele moldovenilor din dreapta Nistrului.