Prețul pieselor Renault, umflat din soft

Renault a crescut prețul pieselor de schimb cu ajutorul unui software, începând cu 2008, în medie cu 15%. Soft-ul a funcționat și pentru Peugeot, dar și pentru alți producători auto, ceea ce duce la apariția unor suspiciuni de cartelizare a pieței de piese.

Potul: profit suplimentar de 2,6 miliarde de euro

Marii producători auto ai Europei au cumpărat un software complex prin intermediul căruia au crescut prețul pieselor de schimb. Între 2008 și 2013, Accenture, firmă globală de consultanță, a vândut acest software către șapte mari producători. Soft-ul le-a indicat producătorilor să crească prețul pieselor lor de schimb cu între 9% și 25%. Este vorba de piesele “captive”, cele care sunt protejate de drepturi de proprietate intelectuală (design) și au foarte puțină competiție pe piață.

Datorită acestui software, se estimează că industria auto a câștigat aproape 2,6 miliarde de euro de la clienți, majoritar în Europa. Informațiile sunt dezvăluite de documente confidențiale ale Accenture, obținute de publicația electronică franceză Mediapart și puse la dispoziția Centrului Român pentru Jurnalism de Investigație și a partenerilor din rețeaua EIC (European Investigative Collaborations), în cooperare cu cotidianul belgian De Standaard.

Investigația arată că că soft-ul Accenture, care se numește Partneo, proiectat pentru Renault (deținător și al brand-ului românesc Dacia), Nissan, PSA Peugeot-Citroen, Chrysler, Jaguar – Land Rover și Subaru, a generat profituri suplimentare de 380 de milioane de euro anual pentru acești producători.

Inventatorul soft-ului acuză malversațiuni

Operațiunea, însă, ridică serioase probleme referitoare la legislația antitrust. Documentele confidențiale obținute de către EIC fac parte dintr-un dosar de la Curtea Comercială de la Paris, dosar deschis la cererea creatorului soft-ului, Laurent Boutboul. Acesta și-a vândut compania către Accenture în 2010, dar susține că firma de consultanță nu i-ar fi plătit suma asupra căreia ar fi convenit. Mai mult, Boutboul susține că Accenture a folosit în mod incorect soft-ul, construind o relație de colaborare anticoncurențială în privința fixării prețurilor între Renault și PSA Peugeot Citroen pe piața pieselor de schimb “captive”.

Renault distribuie în jur de un milion de piese de schimb și accesorii în 160 de țări în fiecare zi și vinde și piese noi, dar și recondiționate. Grupul este activ în mod special în Europa de est, unde are 12.000 de angajați la fabrica Dacia de la Mioveni și

alți 6.400 la Bursa, în Turcia, unde se produce Clio 4. În Rusia, grupul deține producătorul Avtovaz, care deține brand-ul Lada (20,5% din piața rusească).

Renault a replicat pentru EIC că “face toate eforturile să le ofere clienților o gamă largă de piese de schimb de calitate, al căror preț este calculat pe baza unor parametri pe care compania îi consideră corecți și echitabili.”

Accenture s-a lăudat cu succesul Renault

După ce a avut succes cu câteva mari companii, Accenture a încercat să vândă Partneo și altor 31 de brand-uri auto importante din Europa, Asia și Statele Unite. Astfel, Accenture a informat aceste companii că unii dintre cei mai importanți competitori își crescuseră prețurile cu între 10% și 20% datorită soft-ului și că, deci, și alte grupuri auto ar fi putut profita de oportunitate. Asta înseamnă că firma de consultanță pare să fi informat industria auto că o creștere importantă de prețuri se pusese la cale și a creat, astfel, un stimulent pentru urmarea trend-ului.

Accenture ne-a răspuns printr-o declarație: “Aceste chestiuni referitoare la concurențialitate sunt obiectul unei proceduri civile de mai mulți ani și, în context, veți înțelege că părțile nu pot comenta fără a aduce atingere procedurilor în curs. Totuși, Accenture consideră că procesul se bazează pe informații nefondate.”

Gigantul de consultanță a adăugat că informațiile EIC sunt “lipsite de acuratețe” și conțin “interpretări eronate”, dar nu a specificat care sunt acestea.

Piesele de schimb aduc profit de 80%

Câștigurile suplimentare ale producătorilor care cu cumpărat Partneo sunt șocante pentru că, oricum, piesele de schimb sunt deja o mină de aur pentru piața auto. Prețul mare al pieselor este criticat de ani de zile de către asociațiile de consumatori din Europa iar profitul companiilor auto este de 80%, deci piesele se vând cu de cinci ori mai mult decât costă să fie fabricate. Conform documentelor Accenture, piesele de schimb aduc între 9% și 13% din încasări, dar reprezintă până la 50% din venitul net al companiilor. Profiturile uriașe sunt generate de așa numitele piese de schimb “captive”, ca parbrizele și oglinzile, pe care clienții nu prea le pot cumpăra de la alte companii decât cele producătoare ale mașinilor.

Dezbaterea despre liberalizarea prețurilor se poartă în Europa de ani întregi, dar fără rezultat. În cele mai multe țări ale UE, producătorii de mașini dețin monopol pe piese de schimb vizibile (oglinzi, uși și bumper-e) în baza legilor de proprietate intelectuală (design).

“Valoarea percepută” crește prețul pieselor

În 2006, consultantul independent francez Laurent Boutboul a inventat software-ul Partneo și a creat și o companie, Acceria, pentru a dezvolta și vinde tehnologia. Ideea lui Partneo a fost ca prețul pieselor să nu mai fie fixat în funcție de costuri de producție, ci de “valoarea percepută”. Astfel, prețurile urmau să fie fixate în funcție de cât ar fi fost consumatorii dispuși să plătească.

Sistemul Partneo funcționa astfel: piesele erau cântărite, măsurate, fotografiate și analizate într-un depozit-laborator, scopul fiind să se creeze “familii” de componente cu caracteristici similare. Cu ajutorul unor algoritmi sofisticați, prețurile erau crescute luându-se în calcul prețul celei mai scumpe componente din “familie”. Pentru că acele componente sunt asemănătoare ca mărime și înfățișare, pare firesc să sibă costuri apropiate. Așadar, clientul nu este șocat.

Dar nu toate piesele au fost scumpite. Partneo a crescut prețul a cam 70% dintre piese, de obicei prețurile celor mai bine vândute, dar a ieftinit prețul a 20% din piese și a lăsat la același preț cam 10% din piese. Și, cum există cam 10.000 de piese și variante în cazul fiecărui producător, e imposibil pentru cineva din exterior să demonstreze o creștere generală de preț.

Mai mult, software-ul a fost configurat să aplice creșteri moderate pentru componentele “monitorizate”, adică acele piese care se află pe listele companiilor de asigurări sau ale asociațiilor de consumatori.

Creșterea prețului la Renault: 15%

Acceria a vândut soft-ul către Renault iar rezultatele au fost atât de spectaculoase încât compania a premiat intern operațiunea pentru profitabilitatea sa, în 2008. Documentele Accenture arată că, datorită Partneo, Renault și-a crescut prețul pieselor de schimb cu, în medie, 15%, ceea ce a crescut profitul companiei cu 800 de milioane de euro (sume pe care Renault nu le admite, dar care, oricum, sunt confidențiale).

Centrul Român pentru Jurnalism de Investigație a solicitat și grupului Dacia un comentariu referitor la folosirea Partneo, dar compania nu a răspuns până în acest moment.

A urmat apoi Nissan, partenerul Renault, să folosească Partneo.

În 2009, Accenture a semnat un parteneriat comercial cu Acceria și, în 2010, a și cumpărat compania, împreună cu software-ul, propunându-și să vândă această mașinărie de bani la nivel mondial.

Accenture știa că există riscuri legale

Toate bune și frumoase, dar Accenture a descoperit, la un moment dat, că proiectul era riscant din punct de vedere legal. Pericolul: apariția unei înțelegeri în privința prețurilor între producătorii auto. Practica este numită “Hub and spoke”: mai mulți producători acționează concertat pe baza unor informații furnizate de către un terț, ceea ce le permite să crească prețurile, dar fiecare în propriul mod. Astfel, software-ul putea fi folosit pentru crearea unui cartel al prețurilor, conform unei investigații comandate chiar de către Accenture și duse la capăt de către Anthony Rice, consultant al Accenture la Londra. Pentru a reduce riscurile, Rice le-a trimis managerilor Accenture care se ocupau de Partneo un document intitulat “protocol antitrust” care conținea reguli foarte stricte. Totuși, mai mulți consultanți ai Accenture au declarat că nu au văzut niciodată acel protocol și nu li s-a cerut să respecte regulile din acel document.

Experta franceză Emmanuelle Claudel, profesor de legislație a concurenței la Universitatea Paris II Panthéon-Assas, a opinat, într-un raport de 46 de pagini, că “este rezonabil să fie suspectată existența unei înțelegeri pe orizontală în privința prețurilor între Renault, PSA și Accenture, ca facilitator”. Claudel a recomandat și ca o investigație a Comisiei Europene să fie demarată.

Totuși, Autoritatea franceză pentru Concurență, informată despre caz, nu a considerat oportun, încă, să deschidă un dosar.

Renault, pe de altă parte, neagă că ar fi încălcat regulile de concurențialitate.

Partneo a ajuns și în SUA

Și Chrysler a cumpărat Partneo, ceea ce a dus la creșterea prețurilor la piesele lor de schimb cu, în medie, 13%. Această creștere a generat 420 de milioane de euro până în prezent, mai ales în Statele Unite. Grupul Fiat a devenit interesat de soft după achiziția Chrysler, dar nu este clar dacă a comandat mai mult de un proiect pilot bazat pe Partneo.

Jaguar Land Rover a beneficiat de Partneo începând cu 2013 și, astfel, și-a crescut prețurile cu 9% și profitul cu 160 de milioane de lire sterline.

BMW, Daimler, Toyota, General Motors și Volkswagen au transmis EIC că nu au cumpărat software-ul.

Articol documentat și redactat de către Yann Philippin, EIC Network, Cătălin Prisacariu și Michael Bird