Sorin Paul Stănescu, latifundiar protejat de DNA în dauna statului
Petru Zoltan

Sorin Paul Stănescu este un personaj care a scăpat din mai multe dosare DNA, deși probele păreau să-l incrimineze. Într-un caz celebru, cel al privatizării institutului Pasteur, DNA refuză chiar să ofere orice fel de informații publice. Consecința neimplicării procurorilor anticorupție în cazurile în care apare Stănescu este că acesta a reușit să încheie mai multe afaceri imobiliare de succes în dauna mai multor instituții de stat.


Pasteur, privatizare cu dedicație pentru 89 de hectare

Drumul spre privatizarea institutului Pasteur a fost deschis în 1998. Atunci, guvernul condus de premierul Radu Vasile a emis Hotărârea 638 prin care se înființa Societatea Națională „Institutul Pasteur” prin reorganizarea Regiei Autonome „Institutul Național de Medicină Veterinară Pasteur”. Această transformare avea ca scop privatizarea institutului Pasteur, adică vânzarea acțiunilor noii societăți. Ceea ce s-a și întâmplat doi ani mai târziu. Pe 30 octombrie 2000, Ministerul Agriculturii era condus de Ioan Avram Mureșan. În aceea zi, în calitate de ministru, Mureșan a aprobat vânzarea fără licitație a pachetului integral de acțiuni deținut de stat la Societatea Națională Institutul Pasteur firmei A&S International 2000 SRL, o societate mixtă româno-americană. Miza privatizării a fost patrimoniul imobiliar al Pasteur, de aproape 89 de hectare. O suprafață de 43,3 ha se afla în Prelungirea Ghencea, alte 32,8 ha se aflau pe Calea Giulești. Ambele în București. Sucursalele din țară ale institutului mai dețineau un teren de 9.000 mp la Arad, în Constanța alți 7.700 mp, la Brașov aproximativ 15.000 mp și 10,7 ha în localitatea Bulbucata, din județul Giurgiu.

Ministerul Agriculturii reclamă ilegalitatea privatizării, DNA dă NUP

După șapte ani de la privatizare, Ministerul Agriculturii a a trimis Corpul de Control să verifice modul în care s-a realizat privatizarea Institutului Pasteur. „La data derulării procesului de privatizare precizat mai sus, SC A &S Internațional 2000 SRL figura în evidențele ADS (Agenția Domeniilor Statului – n.r.) cu debite rezultate din derularea unui contract de concesiune, debite aflate în litigiu pe rolul Curții de Arbitraj Comercial Internațional în Dosar nr. 98/2005”, se menționează în nota de Control a Ministerului Agriculturii.

Practic, firma A&S International 2000 nu ar fi avut dreptul să participe la privatizarea Institutului pentru că avea datorii la stat, respectiv la Agenția Domeniile Statului. Direcția de Control, Antifraudă și Inspecții a Ministerul Agriculturii a transmis către Centrul Român pentru Jurnalism de Investigație (CRJI) că „aspectele cuprinse în Nota mai sus precizată a făcut inițial obiectul Dosarului penal nr. 206/P/2007 și ulterior, în urma conexării cu alte verificări efectuate de către alte instituții, Dosarului penal nr. 318/P/2011, ambele instrumentate de către DNA – Secția de Combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție, finalizate cu soluția de neîncepere a urmăririi penale.”

Acționarii Pasteur: de la americanul Stângă la apropiați lui Poteraș

Firma A&S International 2000 a fost înființată în 1994 de către americanul de origine română Adrian Alexandru Stângă (97%) și Stela Stoenescu (3%), din Giurgiu. Patru ani mai târziu, în 1998, firma a preluat Farmavet SA, fosta Centrală Farmaceutică Zooveterinară, societate care distribuia produse veterinare. Ulterior, a preluat și Muntenia SA, firmă specializată în construcția de mașini industriale.

În ianuarie 2003, directorul firmei A&S International 2000 era Sorin Paul Stănescu. Ulterior, acesta avea să devină administratorul firmei, funcție pe care o deține și în prezent. Potrivit informațiilor din presă, americanul Stângă ar fi unchiul lui Stănescu. Părțile sociale au fost plimbate de la Stângă la Stela Stoenescu, apoi firma a fost preluată, în 2005, de către Mihai Claudiu Mitre. Pe numele americanului Stângă mai figura doar 0,001% din firmă. În acea perioadă, Mitre era partener de afaceri într-o altă societate cu soții Narcisa și Bogdan Georgescu. Narcisa Georgescu a fost șefa Direcției Sanitar - Veterinare București și bună prietenă cu Elena Udrea și Dorin Cocoș. Soțul ei, Bogdan Georgescu, a fost la șefia Piețelor din Sectoarele 2 și 6, apoi a ajuns director tehnic la RAPPS. Unul dintre copiii familiei Georgescu a fost botezat de familia Stănescu.

Mitre predă firma soților Stănescu

Părțile sociale deținute de Mitre la firma A&S International 2000 au fost cedate către Doina Mariana Stănescu, soția lui Sorin Paul Stănescu. Tot ea a preluat și partea americanului Stângă. De la Doina Stănescu, părțile sociale au fost preluate de Alexandra Cristina Stănescu, fiica soților Stănescu. Ulterior, aceasta s-a căsătorit cu Matei Roșu, fiul lui Horia Roșu, fost consilier personal al lui Dan Ioan Popescu (ministrul PSD al Industriilor în guvernul condus de Adrian Năstase). După căsătorie, Matei Roșu a preluat funcția de director al companiei A&S International 2000. Conform datelor de la Registrul Comerțului, Sorin Paul Stănescu este asociat cu A&S International 2000 în firma A&S Silozuri SRL. Numele lui Stănescu mai apare în firmele Danubiu Arabians, Danubiu Hunters și Farmavet Imobiliare. În ultime două, Stănescu îi are ca parteneri de afaceri pe Alexandra Roșu (fostă Stănescu, fiica sa), respectiv pe Maria Stănescu.

Cum a cucerit Pasteur un teren al Armatei

O altă afacere imobiliară regizată în numele Institutului Pasteur a avut loc în Sectorul 6 al Capitalei. În afacere au fost implicaţi Cristian Poteraş (fost primar al sectorului 6), Paul Stănescu (cel care controlează institutul Pasteur prin firma A&S International 2000 SRL) şi finul său, Bogdan Georgescu. „Victimă”: un teren de 19,1 ha al Ministerul Apărării Naționale.

Afacerea a început în anul 2005 la Primăria Sector 6. Atunci, Institutul Pasteur a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate și punerea în posesie pe un teren de 19,1 ha situat în cartierul bucureștean Ghencea. Conform mai multor documente, însă, terenul aparținea Armatei Române încă din anul 1913. Subcomisia pentru aplicarea Legii Fondului Funciar a Primăriei Sector 6 nu a ținut cont de situația terenului și a decis punerea în posesie a Institutului Pasteur, în ianuarie 2007. Decizia a fost validată în aprilie 2007 de Comisia de la Primăria Municipiului București, condusă de primarul Adriean Videanu, coleg de partid cu Cristian Poteraș.

Finul Georgescu, profit de 6,6 milioane de euro în șase zile

Imediat după decizia Primăriei Capitalei, reprezentanții Institutului Pasteur au vândut o bucată de teren de 14 ha dezvoltatorului imobiliar Sten Consulting. Prețul a fost de 15,9 milioane euro. Dezvoltatorul imobiliar a vrut să mai cumpere 2,5 ha pentru deschiderea la calea de acces. Dar terenul a fost vândut, pe 14 decembrie 2007, firmei Highstown România SRL, controlată de Bogdan Georgescu, pentru suma de 2,8 milioane de euro. Șase zile mai târziu, Georgescu a revândut terenul cu 7,45 milioane euro firmei Sten Consulting.

Ministerul Apărării, fără izbândă în instanță

Ministerul Apărării s-a trezit că a rămas fără teren la sfârșitul anului 2007. Atunci, Ministerul Apărării a solicitat în instanță anularea titlului de proprietate al institutului Pasteur și a contractelor de vânzare – cumpărare care au urmat. Judecătoria Sectorului 6 a decis să respingă cererea Ministerului Apărării, în 2012. Un an mai târziu, decizia a rămas definitivă printr-o hotărâre a Tribunalului București. În cele două procese, Armata le-a explicat judecătorilor că dreptul de proprietate aparţine Statului Român, iar dreptul de administrare aparţine Ministerului Apărării Naţionale din ianuarie 1913. Atunci, terenul i-a fost atribuit prin Jurnalul Consiliului de Miniştri nr. 49, care atestă dreptul de administrare al Ministerului de Război. În 1928, dreptul de proprietate al ministerului a fost recunoscut în „Cartea de Hotărnicie”, document prin care se recunoșteau limitele unui teren.

Ministerul Apărării susține că dreptul asupra terenului apare și în „Jurnalul nr. 7345 al Tribunalului Ilfov Secţia a IV-a, din dosarul nr.954/929, se vizează Cartea de Hotărnicie, având în vedere Sentinţele civile de la nr. 1057 până la 1281 pronunţate la data de 17.10.1931 şi unde se precizează că imobilul este proprietatea Ministerului Înzestrării Armatei, titlul fiind transcris mai târziu în Registrul de Transcripţiuni al Tribunalului Popular Regional sub nr. 1220/12.12.1957”. În plus, ultima atestare a terenului vândut de Institutul Pasteur apare în „Inventarul bunurilor ce alcătuiesc domeniul public al statului” aprobat prin HG nr. 1705/2006.

Paradox: Înalta Curte îi dă dreptate Armatei, dar nu și terenul

Culmea, terenul Armatei retrocedat la cererea primarului Cristian Poteraș se află, în mare parte, pe raza Sectorului 5. Doar o bucată de 7.500 mp se afla pe teritoriul administrativ al Sectorului 6. Dar nici acest aspect nu a contat pentru judecătorii de la Judecătoria Sector 6 și nici pentru cei de la Tribunalul București, deși la dosar exista o expertiză tehnică topografică.

Ministerul Apărării Naţionale consideră că Institutul Pasteur SA „nu a dovedit că a avut un drept de proprietate asupra imobilului în litigiu”. Chiar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie menționa în decizia civilă 1080/2012 că „în ceea ce priveşte înscrisurile la care acelaşi recurent (Ministerul Apărării – n.r.) s-a referit la punctul 6 din memoriul de recurs, şi cu acestea se tinde a se dovedi, de asemenea, nevalabilitatea titlului de proprietate deţinut de Institutul Pasteur S.A.”. Totuși, terenul a rămas în proprietatea Pasteur.

DNA, încă un NUP favorabil lui Stănescu - Pasteur

În ianuarie 2013, Armata a făcut plângere penală împotriva membrilor comisiilor de la Sector 6 și Primăria Capitalei pentru abuz în serviciu, inclusiv pe numele primarului Cristian Poteraș. Dosarul a fost înregistrat cu numărul 42/P/2013. Patru luni mai târziu, Direcția Națională Anticorupție a conexat dosarul cu un alt dosar de corupție (281/P/2009). Dar, și de această dată, Secția de combatere a infracțiunilor conexe de corupție din cadrul DNA a dispus ca soluția să fie neînceperea urmăririi penale pentru abuz în serviciu. Totuși, DNA a decis ca dosarul să fie disjuns la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 6 pentru infracțiunea de neglijență în serviciu. Aici, însă, dosarul a fost clasat din cauza prescrierii răspunderii penale.

DNA răspunde ilogic: nu vrea să pună în pericol dosare închise

CRJI a solicitat Direcției Naționale Anticorupție să comunice în ce stadiu sunt dosarele de corupție legate de Institutul Pasteur. Răspunsul DNA a venit prompt, dar cu totul inutil: „Informațiile solicitate nu fac obiectul comunicării publice, fiindu-le incidente prevederile art. 12, alin. 1, lit. e) din Legea 544/2001”. Ce spun “prevederile art. 12, alin. 1, lit. e) din Legea 544/2001”? Că “Se exceptează de la accesul liber al cetăţenilor (...) informaţiile privind procedura în timpul anchetei penale sau disciplinare, dacă se periclitează rezultatul anchetei, se dezvăluie surse confidenţiale ori se pun în pericol viaţa, integritatea corporală, sănătatea unei persoane în urma anchetei efectuate sau în curs de desfăşurare”. Câtă vreme, însă, unele dosare par a fi fost deja închise (vezi, mai sus, răspunsul Ministerului Agriculturii referitor la plângerile depuse în cazul privatizării Pasteur), e greu de înțeles cum mai poate un răspuns al DNA oferit presei să pună în pericol orice dintr-un dosar.

Farmavet, de la gripa aviară la ouă europene cu insecticid

Firma controlată acum de familia lui Sorin Paul Stănescu, A&S International 2000, a preluat Farmavet SA în 1998. Compania distribuie produse veterinare la nivel național. Cel puțin până la finalul lui 2016, la Farmavet apare ca angajată Otilia Ana Ciocîrlan, soția lui Adrian Ciocîrlan, adjunct al directorului Serviciului Român de Informații.

Presa a vehiculat că înainte de a se angaja la Farmavet, soția lui Ciocîrlan a lucrat ca translator la SRI. Numele companiei Farmavet apare în mai multe scandaluri publice legate de gripa aviară din 2005. Un alt scandal a izbucnit în august 2017, atunci când milioane de ouă au fost retrase de pe piețele din Olanda, Germania și Belgia din cauza contaminării cu un insecticid toxic a cărui ultilizare este interzisă în cazul produselor destinate consumului uman. Insecticidul ar fi fost cumpărat în 2016 de firma olandeză Chickfriend, alături de furnizorul belgian Poultry Vision, de la compania românească Farmavet, potrivit unei facturi publicate de publicația „The Black Sea”.

O altă factură arată că firma olandeză ar fi cumpărat 3.000 de litri de Fiprocid, insecticid ce ar fi produs de compania Pasteur România, pentru suma de 108.000 euro. Acest insecticid conţine, în proporţie de 10%, ingredientul activ Fipronil, potrivit „The Black Sea”.

97% din dezinfectantul pentru aviară, cumpărat de la Farmavet

De pe site-ul companiei Farmavet aflăm că aceasta are un bogat istoric în colaboarea cu medicii veterinari, unităţile de creştere şi exploatare a animalelor, direcţiile sanitar - veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, întreprinderile de industrie alimentară, instituţiile de învăţământ şi cercetare din domeniu, fiind certificată ISO 9001. O astfel de colaboarea a avut loc și în anul 2005, atunci când România a fost lovită de gripa aviară.

Direcțiile Sanitar – Veterinare (DSV) au cumpărat prin negociere cu sursă unică produsele distribuite de Farmavet, considerate „firma de casă” a autorităților veterinare. Bașca, în mai multe județe sediul Farmavet se afla chiar în curtea DSV. De exemplu, la Brăila, Vaslui, Prahova, Bacău și Neamț. Conform datelor din aceea perioadă, DSV au cumpărat 38.000 litri de dezinfectant pentru a combate gripa aviară, din care 37.000 de la Farmavet, conform “Jurnalului Național”. Afacerea „gripa aviară” a scos din bugetul statului peste 30 de milioane de lei, adică în jur șapte milioane de euro.

Soția adjunctului SRI Ciocîrlan, angajata lui Stănescu la Farmavet

Generalul de brigadă Adrian Ciocîrlan a fost numit în funcția de adjunct al directorului Serviciului Român de Informații în 2016. Până în 2010, Ciocîrlan a lucrat în cadrul Direcției Generale de Constraspionaj iar în perioada 2010-2013 a fost șeful SRI București. De acolo, s-a întors în centrala SRI, unde a preluat șefia Direcției Generale de Apărărare a Constituției. Imediat ce a fost numit pe funcția de adjunct al SRI, Ciocîrlan a fost nevoit să își facă publică declarația de avere. Din acel document depus în 2016, rezultă că Otilia Ana Ciocîrlan, soția sa, era angajată la Farmavet SA în 2015, an în care primise un salariu de 42.000 lei. În declarația de avere depusă în mai 2017, Ciocîrlan a menționat că soția sa primise în 2016 un salariu de 88.000 lei. Adjunctul SRI nu și-a depus declarația de avere corespunzătoare anului 2017, astfel încât nu se poate ști (încă) dacă soția sa mai lucrează la compania controlată de Sorin Paul Stănescu.

Afacerea concesiunilor ADS: subvenții triple față de prețul plătit

Firma româno-americană A&S International 2000 a concesionat mai multe terenuri arabile și nearabile, situate în județele Călărași și Ialomița, de la Agenția Domeniilor Statului. Suprafața cumulată a terenurilor este de 8.127 hectare. Pentru toată această suprafață, firma plătește o redevență anuală de aproximativ 500.000 euro (în medie, este vorba de 61 de euro pe fiecare hectar). Compania controlată de familia Stănescu, însă, încasează subvenții pe terenul de APIA. Bani care nu doar că acoperă costurile pentru redevență, dar le și depășesc. De exemplu, în perioada 2010-2017, firma a încasat subvenții de aproximativ 62 de milioane de lei. Adică în jur de 13 milioane euro. Dar costurile cu concesiunea pentru aceași perioadă au fost de aproximativ cinci milioane euro de euro. Așadar, subvenția primită e de aproape trei ori mai mare decât redevența plătită statului.

Concesiune pentru 538 kg grâu pe hectar

Povestea terenurilor concesionate a început la scurt timp după ce firma controlată de familia Stănescu a preluat Institutul Pasteur. În primă fază, firma a concesionat un teren arabil de 876 ha de la Agenția Domeniilor Statului. Terenul este situat în comuna Pietroiu, din județul Călărași. Contractul de concesiune a fost semnat în noiembrie 2000, pentru o perioadă de 49 de ani. Conform contractului, redevența a fost stabilită la prețul în lei pentru 538 kg de grâu pentru fiecare hectar. Anul trecut, tona de grâu se vindea cu aproximativ 150 de euro. Practic, ADS a primit în jur de 80 de euro pe hectar. Iar pentru întrega suprafață de teren, suma depășește cu puțin 70.000 de euro.

Culmea subevaluării: sub un euro pe hectar anual

În 2004, Agenția Domeniilor Statului a semnat un nou contract de concesiune cu A&S International 2000, pentru un teren de 6.898,04 ha situat în localitatea Stelnica, din județul Ialomița. În plus, a mai fost concesionat un teren neagricol de 353,54 ha, ocupat cu construcții și instalații zootehnice, drumuri, ape și stuf. Conform contractului de concesiune, pentru acest teren neagricol, firma se obliga să plătească o redevență de 6 kg de grâu la hectar. Adică, puțin peste două tone de grâu în total, echivalentul a cam 300 de euro. Mai puțin, deci, de un euro pe hectar.

Pentru terenul agricol, redevența a fost stabilită la contravaloarea în lei a 410 kg grâu/hectar. Adică puțin peste 60 de euro pe fiecare hectar. Raportat la prețul grâului de anul trecut, suma încasată de ADS pentru terenul agricol se învârtea în jurul sumei de 425.000 euro.

Subvenții de la APIA de 62 de milioane de lei

Agenția de Plăți și Intervenție în Agricultură (APIA) a transmis către CRJI că firma A&S International 2000 a încasat subvenții în valoare de 61.997.675 lei în perioada 2010-2017. Cei mai mulți bani au fost încasați în anul 2016. Atunci, subvențiile au fost de peste 11,5 milioane lei. Pentru campania din anul 2017, firma familiei Stănescu a încasat puțin peste 4,2 milioane lei. Pentru restul perioadei, subvențiile sunt cuprinse între 6,4 milioane și 9,5 milioane lei pe an.

Disputa pe teren de la Stelnica

Terenurile din localitatea ialomițeană Stelnica, concesionate de ADS firmei A&S International 2000, au fost râvnite și de afaceristul Ștefan Poienaru, patronul firmei Vitifam. Acesta susține că terenurile cu pricina ar fi trebuit să fie concesionate firmei lui, pentru că a cumpărat activele societății agricole Agrozootehnica SA, care la rândul ei avea în concesiune terenul de la ADS. Conform unor memorii depuse la Senat și Parchetul General, firma lui Poienaru a cumpărat de la activele societății Agrozootehnica SA, formate din mai multe imobile, sisteme de irigații, ferme etc., dar fără terenul arabil. În decembrie 2003, societatea Vitifam a făcut o cerere către ADS prin care solicita să i se atribuie terenul agricol prin concesionare directă pentru că ar fi fost concesionat anterior de Agrozootehnica, pe o perioadă de 49 de ani. ADS a refuzat încheierea acestui contract, motivând că deja se începuse procedura de licitație privind atribuirea în concesiune a acestui teren.

Concurentul lui Stănescu a câștigat după șapte ani de procese

După ce a fost refuzat, Ștefan Poienaru a solicitat instanței să oblige ADS să îi concesioneze terenul care a aparținut. Tribunalul București i-a dat dreptate în iunie 2004 și a obligat ADS să încheie contractul de concesiune cu firma Vitifam. Însă ADS a ignorat decizia instanței. Două luni mai târziu, terenul a fost concesionat terenul firmei A&S International 2000. Totodată, ADS a cerut a Tribunalului Ialomița să constate nulitatea absolută a contractelor prin care firma lui Poienaru a cumpărat activele Agrozootehnica, deși ADS nu avea nici o legătură cu respectiva tranzacție. După șapte ani de procese, în anul 2011, ADS a decis să încheie un contract de concesiune cu firma Vitifam pentru o redevență anuală de aproximativ un milion de euro, conform sentinței din 2004. „Cu aproximativ 400.000 euro mai mult față decât încasa statul de la A&S International 2000”, spune Ștefan Poienaru.

La loc comanda în 2012

Una dintre condițiile impuse de ADS a fost ca redevența să fie plătită anticipat. Vitifam a plătit banii, dar ADS a făcut recurs tardiv pe motiv că „a fost în imposibilitate de a formula recursul în termenul legal, faţă de împrejurarea că organele sale de conducere de la momentul la care trebuia formulată această cale de atac au acţionat cu rea-credinţă, în dauna intereselor statului”. În 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție a decis ca părțile să fie repuse în situația anterioară a încheierii contractului de concesiune din 2011, „cu excepția suprafeței de 150 ha teren agricol și a suprafeței de teren aferentă zonei de protecție pentru lucrările de amenajări funciare.” Irevocabil. Practic, terenul a revenit la A&S International 2000, iar Vitifam ar urma să își recupereze milionul de euro plătit anticipat pentru concesiune.

Vânătoarea lui Trump jr pe domeniul lui Stănescu, ținută la secret

Sorin Paul Stănescu împreună cu fiica sa, Alexandra Cristina Roșu, patronează firma Danubius Hunters. Site-ul cu numele companiei (danubiushunters.com) a fost înregistrat de un anume Adrian Codreanu, care lucrează la departamentul IT al firmei Farmavet, societate aflată în portofoliul familiei Stănescu. De pe site aflăm că deține un domeniu privat de vânătoare în localitatea Singureni, din județul Giurgiu, care se întinde până în localitatea Călugăreni. „Vânătoarea în România poate fi organizată la cerere pentru vânători autorizați sau membri ai cluburilor de vânătoare din întreaga lume în conformitate cu legea română”, se menționează pe site. Pe 5 mai 2017, primarul municipiului Giurgiu, Nicolae Barbu, anunța într-o conferință de presă că Donald Trump jr., fiul cel mare al președintelui Statelor Unite ale Americii Donald Trump, vânează pe un fond privat din localitea Singureni. În zonă vâna și fostul dictator Nicolae Ceaușescu. „Cred că vânătoarea se efectuează la Singureni, acolo există un fond privat preluat de o asociaţie. De unde ştiu că acolo este pentru că anul trecut au venit nişte şeici şi au vânat cerbi şi mufloni, totul e la ţară, e un fond de o sută şi ceva de hectare la ţară, îi ţine în ţarc şi le dă drumul din ţarc şi aşa se efectuează vânătoarea”, a spus primarul Nicolae Barbu. Am încercat să aflăm de la reprezentanții domeniului de vânătoare dacă într-adevăr Donald Trump jr. a fost la Singureni. Unul dintre aceștia, Florin Pârvu, a spus că nu se dau astfel de informații: „Dacă a fost acolo, această informație este confidențială. Nu se dau astfel de informații. Chiar dacă a fost sau nu, nu se dau astfel de informații. Oamenii vin acolo să se relaxeze, nu să fie fotografiați.” Din Giurgiu, Donald Trump jr. a plecat la o altă partidă de vânătoare, în localitatea Cetatea de Baltă, din județul Alba.

Sorin Paul Stănescu nu vorbește despre afacerile sale

Sorin Paul Stănescu este greu de găsit. Am încercat să obținem un punct de vedere de la acesta legat de privatizarea Institutului Pasteur și concesiunea terenului de la ADS atât sunând pe numărul personal de mobil, cât și contactându-i secretariatul. Secretara acestuia a spus că îi va transmite și că va reveni cu un răspuns. „Nu este momentan la birou. Ca și subiect, ce vă interesează? Institutul Pasteur ca producător de vaccinuri sau…Vorbesc cu dânsul și revin cu un răspuns”, a spus secretara. Nu a revenit, deși am insistat de câteva ori. Totuși, am încercat să găsim pe Sorin Paul Stănescu la sediul din Calea Giulești. Și de aici ni s-a comunicat că nu este la birou.