Neo-fasciștii italieni, afaceri grele și la Londra, și la Moscova
Cătălin Prisacariu

Dumnezeu, țară și familie. Sloganul folosit de Benito Mussolini acum aproape o sută de ani pentru a sublinia valorile fascismului are acum o nouă versiune. Care include restaurante, lanțuri de magazine de îmbrăcăminte, bijuterii, frizerii, servicii de poștă privată, școli de limbi străine, start-up-uri de comunicare, companii imobiliare, grupuri economice obscure și companii off shore ciudate. În spatele fațadei oficiale a “fasciștilor mileniului al III-lea”, așa cum se autointitulează, un adevărat univers antreprenorial se întinde de-a lungul Europei, din Italia în Franța, din Marea Britanie până în Cipru și chiar până în îndepărtata Rusie a lui Vladimir Putin. În această multinațională gigantică ce poartă logo-ul negru fascist, idealurile de puritate ale lui Mussolini se amestecă cu cerințe de top ale economiei de piață într-o întreagă rețea de afaceri creată de-a lungul anilor de către Forza Nuova și Casa Pound, cele mai importante două partide fasciste italiene.

(Articol documentat și scris de Andrea Palladino, Giovanni Tizian, and Stefano Vergine – L’Espresso, pus la dispoziția rețelei European Investigative Collaborations și adaptat pentru CRJI de către Cătălin Prisacariu)


Rădăcinile din Terza Posizione

Forza Nuova și Casa Pound, deși destul de diferite, au o rădăcină comună: Terza Posizione. Mișcare neo-fascistă născută în 1978 și întreruptă oficial patru ani mai târziu, Terza Posizione mai contează prin fondatorii ei, Roberto Fiore și Gabriele Adinolfi, care atunci aveau puțin peste 20 de ani. În timp ce terorismul de extremă dreapta era investigat în Italia (incluzând aici și explozia bombei din gara Bologna), Fiore și Adinolfi au părăsit Italia și s-au refugiat în Marea Britanie (Fiore) și Franța (Adinolfi). După 40 de ani, cu procesele și condamnările lăsate în urmă, cei doi s-au întors. Fiore este acum secretarul național al Forza Nuova iar Adinolfi este gânditorul din spatele Casa Pound. Legăturile lor cu trecutul nu au fost întrerupte niciodată: nici cele politice, nici cele de afaceri. Marea Britanie a fost întotdeauna baza afacerilor Forza Nuova, cea mai importantă sursă de bani. Legăturile financiare dintre Casa Pound și Franța sunt mai recente, dar au luat avânt după ce Frontul Național al lui Marine Le Pen a decis să investească în extrema dreaptă italiană.

Roberto Fiore, secretarul Forza Nuovo, conduce rețele de afaceri din Londra până în Crimeea

Roberto Fiore, bănuit de legături cu MI6

Londra, 1980. Pentru a înțelege activitățile de azi ale celor două partide, e util să ne întoarcem la “anii de plumb”, acei ani în care terorismul făcea ravagii în Italia, și la dezastrul lăsat în urmă de bomba care a ucis 85 de oameni la Bologna. Atunci, când Fiore – împreună cu Massimo Morsello și alți militanți ai Terza Posizione – ajungea în secret în Londra premierului Margaret Thatcher, aceștia primeau sprijin de la Liga Sfântului George (League of Saint George), un punct nodal al extremei drepte europene care-l includea și pe fostul șef al Partidului Național Britanic (British National Party), Nick Griffin. Sursa acestei informații este un raport al serviciilor secrete italiene (SISDE) despre ascensiunea fascistă. În acei ani “cețoși”, cariera antreprenorială a a tânărului neo-fascist italian a prins aripi. În acei ani s-a înfiripat și o acuzație niciodată lămurită conform căreia ar fi existat legături strânse între Fiore și statul britanic. Potrivit unui document din 1991 al Comisiei consultative pe tema rasismului și xenofobiei în UE, “El (Roberto Fiore) era un agent al serviciului secret britanic (MI6) de la începutul anilor '80”.

 

Căutat de Roma, protejat de Londra

Un lucru este cert: vreme de aproape 20 de ani în care politicianul de la Roma era căutat de autoritățile italiene, acesta își stabilea solide legături de afaceri în Marea Britanie. Este un fapt că Fiore și unii din cei mai de încredere colaboratori sunt în prezent deținători sau manageri de vârf ai unor companii de “student travel” din Marea Britanie, incluzându-le aici pe London Orange și Easy London. Așa cum însuși Fiore a spus presei, poate exagerând un pic, aceasta este “cea mai importantă și de referință organizație pentru turismul european de tineret”. Ceea ce nu a ieșit până acum la suprafață este că acționariatul a trei trust-uri (înființate în conformitate cu legea britanică) duce tot la liderii Forza Nuova. Prin două din aceste trust-uri, Saint Michael the Archangel și Saint George Educational, au fost transferate, cel puțin de la mijlocul anilor '90, sute de mii de lire sterline. Trust-urile au primit banii prin donații anonime care au ajuns la companii italiene deținute de familia secretarului Forza Nuova sau de parteneri ai săi, sub formă de fonduri de caritate. Iată, de exemplu, trust-ul dedicat arhanghelului Mihail: Beniamino Iannace, unul din administratori și candidat al Forza Nuova în 2009 la Parlamentul European, a strâns 475.000 de euro în ultimii patru ani din donații caritabile în Marea Britanie. Aproape toți banii au ajuns în Italia, tot prin donații către cel puțin trei companii private deținute de familia Fiore: Rapida Vis, Futura Vis și Comeritresa. Fiicele secretarului Forza Nuova dețin participații în toate cele trei companii. Motivul oficial al plăților? Finanțarea unor publicații despre Biserica Catolică. Banii, însă, nu au apărut niciodată în bilanțurile contabile ale companiilor italiene. Trust-urile au fost investigate de autoritățile britanice.

 

Finanțare pentru un sat nazist

Cu câțiva ani înainte, The Guardian a scris că cele două fundații finanțau lucrări de renovare în Los Pedriches, un sat nazist spaniol, unde Terza Posizione International se mutase pentru “a crea o comunitate naționalistă albă și să antreneze soldați voluntari”, arăta ziarul britanic. Documentele unei investigației din 2005 arătau legături de afaceri între fundații și o companie deținută de Fiore și Morsello. “Plățile”, afirma raportul, “erau în favoarea Meeting Point (o companie denumită în prezent Easy London, EN) și a unei firme private a lui Fiore”. Fondatorul Forza Nuova a admis acuzațiile, dar a explicat că plățile ar fi fost fonduri necesare pentru chiria unui “magazin caritabil” în Shirland Road – care este la câțiva metri distanță de departamentul juridic al multelor sale companii de comerț cu călătorii din Italia la Londra. Documente mai recente arată că trust-urile au continuat să opereze chiar și după ce investigația britanică s-a încheiat și că unele donații anonime au continuat să fie făcute către firmele private ale lui Fiore.

Între timp, un nou trust, Saint Mark the Evangelist trust, a fost înființat acum nu multă vreme. Nu există un bilanț contabil din care să reiasă care sunt activitățile trust-ului, dar un indiciu ar putea veni de la cei doi administratori. Ambii sunt în cercul intim al politicianului născut la Roma: Maria Beatriz Fiore Burgos, fiica sa, și antreprenorul Stefano Pistilli, care a avut în trecut afaceri cu membri notorii ai extremei drepte italiene și acum administrează trei companii în Marea Britanie.

 

Fiore + Putin = dragoste și ideologie

Londra a fost întotdeauna centrul contactelor internaționale din rețeaua Forza Nuova, dar, în ultimii ani, atenția neo-fasciștilor s-a îndreptat spre Moscova. Fiore nu și-a ascuns niciodată simpatia pentru Putin, ba chiar l-a lăudat în mod entuziast. Chiar a vizitat Rusia destul de des – de câteva ori numai în ultimii trei ani - , ceea ce arată că Fiore și Putin sunt pe aceeași lungime de undă când vine vorba de imigrație, problema gay și familia tradițională. Într-o vizită de acum doi ani, Fiore a participat la Forumul Conservator de la Sankt Petersburg, la care au participat mai toți liderii neo-fasciști europeni. Serviciile secrete europene susțin că, în schimbul sprijinului pentru cauza rusă în Europa, mișcările extremise au “primit ajutor economic (rusesc)”. Este și cazul Forza Nuova? Nu se poate ști, dar există informații care leagă unele operațiuni economice ale lui Fiore de Rusia.

 

Afaceri italiene relocate în Crimeea

Nu numai că a fost de acord cu anexarea Crimeei de către Rusia, ba chiar s-a ocupat de organizarea unei călătorii a unui grup de antreprenori italieni în peninsula de la Marea Neagră – o mișcare ciudată din partea unui partid care apără “patriotismul economic” și și-a făcut o mantra din favorizarea producției italiene. După câteva astfel de călătorii, o parte dintre antreprenori au decis să-și reloce afacerile în Crimeea. Relațiile economice între Fiore și Rusia au început oficial în 2012 printr-o întâlnire de două, zile intitulată “Dialogul comerțului ruso – italian”, desfășurată la Nijni Novgorod, 400 de kilometri est de Moscova. Programul întâlnirii arăta că Fiore se afla acolo în calitate de director al Asociației Alexandrite Italiano – Rusești. Doi ani mai târziu, Fiore  organiza din nou excursii de afaceri. Dar, de data aceasta, antreprenorii mergeau direct în Crimeea, un teritoriu care, între timp, intrase sub control rusesc iar numele lui Fiore nu mai era legat de cel al organizației Alexandrite. Cei care au participat la aceste întâlniri au spus că totul fusese organizat din Italia de către secretarul Forza Nuova. “Un prieten m-a prezentat asociației, despre care știam că e condusă de Fiore, ca președinte”, a spus Diego Ebau, un mic antreprenor din Sardinia care a participat la acele excursii. “Scopul meu și al celorlalte câteva zeci de companii care au fost acolo nu era de natură politică. Doar voiam să știm care ar fi beneficiile unei investiții în Crimmea.” Conform lui Ebau, o investiție de 50.000 de euro în Peninsulă implica taxe zero în primii cinci ani și impozite de 6% apoi. Cu alte cuvinte, un paradis fiscal conectat direct la Moscova prin intermediul podului peste strâmtoarea Kerch pe care Putin și l-a dorit atât de mult să fie construit. Ce putea fi mai apetisant pentru antreprenori și investitori care acasă se simt zdrobiți de taxe și recesiune? Tocmai de aceea, unele companii care au participat la excursiile lui Fiore oau în calcul să-și închidă fabricile din Italia și să le redeschidă în Crimeea. “Am părăsit asociația Alexandrită pentru că prefer să fac lucrurile în felul meu”, a spus Ebau, “dar știu că o companie de textile din Puglia e deja în curs de mutare a producției acolo. Și, ca să fiu sincer, am și eu planuri: împreună cu un alt antreprenor din Sardinia, ne pregătim să deschidem acolo o companie de prelucrat marmură.”

 

Off shore în Cipru

Relocarea, însă, e doar o parte a poveștii. Roberto Fiore a păstrat un rest numai pentru el: cel mai patriot politician al Italiei a deținut timp de cinci ani o companie în Cipru, o insulă pe care și rușii o iubesc pentru că, datorită politicii ei bancare netransparente, e locul ideal pentru cei care vor să păstreze confidențialitatea asupra propriilor afacerilor. În octombrie 2010, Fiore a înființat în Cipru compania Vis Ecologia Ltd, oficial implicată în operațiuni de “reciclare a materialelor”. Cu siguranță, însă, nu se putea implica în nici o operațiune, cu atât mai puțin într-una de reciclare a materialelor: firma nu avea un website, nu avea angajați și sediul oficial era la cabinetul unui avocat. La Registrul companiilor, documentele arată că a fost înființată în Cipru din motive fiscale, dar nu există nici o șansă să se poată afla dacă firma a avut vreodată conturi bancare active pentru că nu a depus niciodată bilanț contabil. Secretarul Forza Nuova nu a dat curs cererii noastre de a clarifica situația operațiunilor firmei cipriote. Liderul fascist nu a fost singurul deținător al companiei din Cipru. Beniamino Iannace, candidat al Forza Nuova în trecut, deținea jumătate din firmă. Acesta conducea și trust-ul britanic dedicat lui San Michele. În 2012, a participat la întâlnirea organizată de asociația Alexandrită în Rusia. Iannace nu a răspuns la întrebări, dar a oferit, totuși, o explicație: Vis Ecologica, compania din Cipru, “nu a fost niciodată operațională, nu a avut clienți și, deci, nu a depus bilanț contabil.”

 

Servicii poștale private cu acces la date personale

În timp ce ținea compania cipriotă, a fondat și Grupul Italian de Servicii Poștale. La vârsta de 36 de ani, Iannace, născut în Campania, este un antreprenor pe val în industria serviciilor poștale private cu o companie în franciză care are 64 de sucursale în toată Italia. Un Fiore este implicat și în această afacere. De data aceasta, însă, nu e Roberto, ci primul său născut, Alessandro. În 2013, când firma a fost înființată, fiul lui Roberto Fiore era unul din acționari, împreună cu Iannace și Fabio Infante, un fost candidat al Forza Nuova la Camera italiană. Câțiva ani mai târziu, Fiore junior și-a vândut participația lui Iannace, care a devenit, astfel, deținătorul majoritar al acțiunilor grupului. Afacerea poștală nu pare să fie foarte profitabilă: ultimul bilanț contabil datează din 2015 și indică venituri de 105.000 euro și o ușoară pierdere. Totuși, oferă o ocazie foarte interesantă: livrarea de amenzi, servicii poștale judiciare și “certificate”, care oferă acces la informații personale și adrese a milioane de oameni. Pentru un partid politic care vrea să ajungă la cât mai mulți oameni, aceste informații de importanță strategică se pot dovedi o comoară.

Iannace a negat vehement că ar avea un astfel de obiectiv conex afacerii și a insistat că firma lui “nu a avut și nici nu are de gând să aibă vreo nuanță, conotație sau poziționare politice.”

Între trecutul politic al lui Iannace și activitatea sa antreprenorială din prezent există o contradicție demnă de menționat. Manifestul istoric al Forza Nuova spune, la punctul 3, că imigrația trebuie oprită. Totuși, Grupul Italian de Servicii Poștale este un partener al Western Union, cel mai popular serviciu din lume de transfer de bani, folosit în special de imigranți și de cei care muncesc în Italia dar trimit bani acasă. Cu alte cuvinte, una dintre afacerile unor promotori ai anti-imigrației cum sunt Iannace și Infante beneficiază de pe urma imigranților și, astfel, nu respectă linia ideologică a partidului. Până la urmă, însă, afacerile sunt afaceri.

 

Casa Pound se concentrează pe cetățenii italieni

Din punct de vedere ideologic, militanții Forza Nuova sunt cei mai tradiționali neo-fasciști, în timp ce la “verii” lor de la Casa Pound e vizibilă o evoluție a “tovarășilor”, cum sunt numiți în Italia militanții de extremă dreaptă. Conținutul propagandei politice este identic la ambele grupuri, dar metodele lor sunt diferite. Fiore și partenerii lui și-au concentrat eforturile pentru a-și extinde rețeaua internațională de contacte (Forza Nuova și-a deschis o “filială” în Statele Unite acum câțiva ani), în timp ce liderii Casa Pound își folosesc toate resursele pentru a aduna suporteri în țară. În doar câțiva ani, au obținut rezultate importante: organizează “potere” de cartier în suburbii, au sute de mii de fani pe rețelele sociale, li se acordă spațiu în dezbaterile publice. Mai important decât toate acestea, însă, au obținut mandate în mai multe consilii municipale, de la Bolzano la Luca, la Arezzo și Grosseto. În orice caz, în spatele activismului politic cu o agendă anti-imigrație, calul lor de bătaie, Casa Pound, care are cartierul general într-o clădire foarte ocupată din centrul Romei, este foarte activ și într-o rețea densă de operațiuni comerciale. Relelele lor politice și de afaceri au luat avânt în perioada în care niște francezi, toți apropiați de Frontul Național, au aterizat în Italia. Partidul condus de Marine Le Pen este cu siguranță mai bogat decât “verii” de la Casa Pound datorită unei finanțări de 11 milioane de euro primite din Rusia în ultimii ani, așa cum a arătat jurnalista Marine Turchi pentru Mediapart. Nu e, oricum, un secret că Kermlinul încurajează în Europa ascensiunea partidelor eurosceptice, xenofobe și pro rusești.

Casa Pound, organizație extremistă italiană, într-o manifestație împotriva imigranților

Restaurantele franțuzești ale extremei drepte italiene

Cea mai cunoscută afacere a Casa Pound este Carré Français, un soi de versiune franceză a Eataly. Orice fel de șampanie, de scoici și de brânză sunt oferite în locul elegant din inima Romei. Compania a avut o cifră de afaceri de aproape jumătate de milion de euro în 2015, după cum arată ultimul bilanț contabil depus. Administratorul general al restaurantului-concept este Jildaz Mahé, membru în tinerețe al mișcării neo-fasciste studențești Groupe d'union et de défense (GUD), același grup ai cărui membri sunt francezi care și-au înființat companii în Italia în parteneriat cu simpatizanți ai Casa Pound. De exemplu, este vorba de lanțul “Angelino since 1889”, care are restaurante la Roma, Milano, Malaga și chiar Lima și este parțial deținut de Maria Bambina Crognale, soția liderului Casa Pound Gianluca Iannone, și Pierre Simonneau, militant francez de dreapta. La jumătatea drumului între un bistro și un pub și mai puțin chic decât restaurantul lui Mahé este Carré Monti. Simonneau este și aici unul din asociați, împreună cu Domenico di Tullio, avocatul Casa Pound, și Chiara Del Fiacco, candidată a Casa Pound la Camera italiană în 2013. Carré Monti este locul lor obișnuit de întâlnire, unde organizează petreceri de zile de naștere pentru “camerati”. Chiara Del Fiacco are puțin peste 40 de ani, e blondă, tatuată și face legătura între “tovarășii” italieni și cei francezi. Partenerul ei este Sébastien De Boëldieu, considerat ministrul de Externe al Casa Pound. 

 

Comunicatorul lui Marine Le Pen descinde în Italia

De Boëldieu este de mult timp un prieten al lui Frederic Chantillon, membru al Frontului Național care are 49 de ani și i-a fost șef de comunicare lui Marine le Pen în ultimele campanii electorale. Acele campanii (2012, 2014 și 2015) au dus la anchete soldate cu acuzații de fraudă și chiar abuz de bunuri sociale. Dar acuzațiile nu l-au descurajat pe Chatillon, al cărui nume a fost prezent și în dosarul Panama Papers în legătură cu câteva companii off shore. Dar nici o anchetă nu-l putea speria pe unul cunoscut ca un om de acțiune precum Chantillon: acum câțiva ani, s-a aflat că Riwal, compania sa, a lucrat pentru Bashar al Assad pentru 100.000 – 150.000 de euro anual, sume plătite de ambasada siriană de la Paris, după cum a scris Mediapart. Justiția franceză a decis să cerceteze afacerea, dar nu a găsit dovezi care să-l incrimineze pe Chantillon. Care, oricum, a decis să se îndrepte spre alte zări. Și a ajuns în Italia, unde putea conta, așa cum se și lăuda, pe prietenia cu membri ai Alleanza nazionale, Forza Italia, Fratelli d'Italia și, desigur, pe cea cu liderul casa Pound, Sébastien De Boëldieu. Acum doi ani, strategul de comunicare al lui Le Pen a înființat Riwal Italia într-un splendid palazzo nobiliar din centrul istoric al Romei. Cine sunt clienții agenției de comunicare? Chantillon a răspuns negând vag legăturile de afaceri cu Casa Pound și Fratelli d'Italia și adăugând că firma sa nu a lucrat niciodată “pentru companii, asociații și/sau fundații cu scopuri politice.” Mai multe informații se pot obține din singurul document la îndemână – bilanțul contabil pe 2015. Din acesta reiese că venitul companiei din acel an a fost de 135.000 de euro, dar sursa banilor rămâne necunoscută. Tot necunoscut e rolul omului lui Le Pen în Carré Français. Chatillon nu deține nici o poziție oficială în companie, dar a scris el însuși că este administratorul general al așa numitei “ambasade culinare franțuzești” de la Roma într-un post publicat pe Tripadvisor la sfârșitul lui 2015. Cu un profil la fel de discret, și alte companii franceze au demarat afaceri la sud de Alpi. Mahé, fostul proprietar al Carré Français, a deschis în 2017 un restaurant de catering sub numele la Romanee, administrat de două franțuzoaice, Simone Rosso și Audrey Orcel. Cele două nu au răspuns întrebărilor referitoare la investiția italiană.

 

Frontul Național, business la Roma

Alexandre-Paul Martin a reacționat cam la fel. Steaua în ascensiune a Frontului Național, care are numai 27 de ani, se crede că ar fi “delfinul” lui Chatillon, după ce agenția sa, e-Politic, și-a înfrânt agenția de comunicare rivală, Riwal. Conform contului de Facebook al lui Chatillon, Martin tocmai s-a întors din Siria, unde a vizitat împreună cu mentorul său orașele eliberate de armata lui Assad cu sprijin rusesc. Și el a decis să investească în Italia în 2017: a înființat Digital Team, o companie de comunicare cu sediu la o adresă istorică și plină de înțelesuri. Adică pe Via della Scrofa 39, Roma, unde MSI, partidul vechilor susținători ai lui Mussolini din 1946 își avea sediul. Azi, clădirea adăpostește Fundația Aleanza Nazionale și redacția Secolo D'Italia. Tânărul antreprenor francez a negat orice legături cu forțe politice italiene și cu conaționalii săi din Carré Français, rezumându-se la a spune că a înființat compania “datorită interesului propriu de a dezvolta o afacere în acest domeniu în Italia.” Punct.