Libera circulație a mărfurilor în UE a deschis calea atacurilor teroriste de la Paris
Ștefan Cândea

În ciuda avertismentelor cu privire la riscurile de securitate, libertatea politicii mărfurilor a UE a facilitat vânzarea armelor care au condus la atacurile teroriste de anul trecut de la Paris.


O versiune a unor articole publicate de Der Spiegel, Mediapart și Le Soir, sub umbrela European Investigative Collaborations (IEC)

Pe 9 ianuarie 2015, studentul Yohann Cohen, în vârstă de 20 de ani, zăcea pe podeaua supermarketului kosher Hyper Cacher, în arondismentul 20 din Paris. Lângă el se aflau alte trei cadavre. Un om care ține în fiecare mână câte o armă de asalt îl împușcă în cap și în piept. Cohen plângea și urla de durere. Trăgătorul s-a întors către ceilalți ostatici și i-au întrebat ce ar trebui să facă cu Cohen. "Nu-l omorî", au spus ceilalți. Dar era prea târziu.

Atacatorul, teroristul islamist Amedy Coulibaly, urmase ordinul de a ucide evrei aflați cumpărături pentru Sabatul de a doua zi. Susținătorul ISIS avea antecedente penale, deoarece în tinerețe și în timpul petrecut în închisoare a răspuns chemării de a deveni jihadist. În posesia sa se aflau două arme de asalt Ceska VZ 58. Una era o versiune foarte scurtă, modificată pentru a trage în gol, iar apoi reactivată ca armă letală. Dar această armă nu ar fi trebuit să se afle pe piață.

Din cauza unei lacune în legislația UE, comerțul a fost deschis pentr arme oarbe, prin intermediul unor site-uri de pe continent. Acestea pot fi convertite rapid în arme active, - și sunt vândute apoi către rețele infracționale, dintre care unele conectate la celulele teroriste ISIS. Armele în sine provin din fostele țări comuniste. Balcanii și țările fostului bloc estic reprezintă încă o sursă masivă de arme utilizate pentru teroriști și rețele criminale. Iar acest comerț este în creștere - deoarece armele sunt traficate în UE din noile zone de conflict și hotspot-uri, precum Ucraina, Irak, Egipt și Tunisia.

O echipă internațională de jurnaliști care fac parte din noua rețea European Investigative Collaborations a petrecut trei luni documentând traficul de arme, care a dus de la un site slovac la un atac terorist ISIS și detaliind modul în care eșecul Bruxelles-ului de a impune directive cuprinzătoare a facilitat vânzarea de armament mortal.

Teroare autohtonă: arme autohtone

150 de morți și aproape 400 de răniți - acesta este bilanțul atacurilor teroriste islamiste din Vestul Europei în anul 2015. Acesta include atacul asupra redacției revistei Charlie Hebdo și a supermarketului Hyper Cacher. A fost, de asemenea, masacrul din noiembrie de la clubul Bataclan din Paris și împușcăturile de pe străzile din apropiere. S-a adăugat la asta atacul de la Copenhaga, din februarie, împotriva unei sinagogi, și a unei cafenele culturale, precum și atacul eșuat în trenul de viteză Thalys de la Amsterdam la Paris din august, dejucat de pasageri.

În acest timp, UE avea instrumentele și informațiile pentru a îngreuna accesul teroriștilor sau criminalilor la arme - dar autoritățile nu au acționat din cauza să ezitărilor de la Bruxelles și a fetișismului acestora în legătură cu libera circulație a mărfurilor.

O istorie plină de întârzieri

În 1991, UE a încercat pentru prima dată pentru a reglementeze comerțul european de arme. Rezultatul a fost o Directivă care s-a concentrat mai ales pe comerțul liber pe piața internă. Armele cu tragere în gol - cunoscute sub numele de arme de alarmă - nu erau nici măcar acoperite de catre legislație, deoarece nu erau considerate arme de foc.

La data de 21 mai 2008, Comisia Europeană a anunțat impunerea de reglementări mai dure cu privire la arme în toate statele membre. Scopul: în cazul în care cei înnebuniți după arme doresc să atârne, ca decor, un Kalașnikov în camera de zi, atunci arma să nu poată fi reactivată cu muniție reală. Pentru aceste tipuri de arme, în conformitate cu Directiva 2008/51/CE, UE a dorit standarde tehnice mai stricte. "Comisia va adopta directive comune pentru standardele și tehnicile de dezactivare, pentru se asigura că armele de foc dezactivate devin inutilizabile pentru totdeauna."

Dar, două lucruri lipseau. În primul rând - un termen limită impunerea acestui standard în toate statele membre. În al doilea rând, armele de alarmă - cum ar fi cele folosite în atacurile de la Paris - lipsesc din directivă.

Aceste arme sunt folosite pe platourile de filmare, la parade sau chiar de către persoanele care doresc să pozeze ca Rambo pe profilul lor de Facebook. Pentru UE, această categorie a fost o breșă de securitate. Nu erau arme de foc, pentru că nu trăgeau gloanțe - și nu erau dezactivate, deoarece putea declanșa în continuare foc. Prin urmare, noua directivă din 2008, ar trebui să aducă reglementări mai dure pentru armele dezactivate cu totul, dar nicio reglementare pentru armele oarbe.

Nici o acțiune cu privire la "armele de alarmă"

În 2010, Comisia a remarcat faptul că experții în domeniu, invitați de către europarlamentari, au explicat posibilitatea utilizării în scopuri infracționale a armelor de alarmă care ar putea fi transformate în arme de foc reale. Dar a afirmat că "cazuri raportate" de asemenea arme și replici "cu intenții de a intimida sau de a înscena jafuri" trebuie văzută "în contextul numărului relativ ridicat" de pistoale de alarmă și de alte arme non-letale, cum ar fi armele airsoft - în Uniunea Europeană. Comisia era mai preocupată să nu se atingă de principiile sale de liberă circulație a bunurilor în Europa, în condițiile în care producția și comerțul cu arme constituie o importantă și legitimă afacere europeană. Documentul de lucru al UE preciza: "normele naționale care guvernează comercializarea și utilizarea de replici trebuie să respecte principiul liberei circulații a mărfurilor (Articolele 34 și 36 din Tratatul privind funcționarea Uniunea Europeană, TFUE)". Articolul 34 din TFUE interzice măsurile naționale care pot sau ar putea, în mod direct sau indirect, împiedica schimburile intracomunitare.

În acest sens, reglementările impuse de către un stat membru în privința interzicerii fabricării, importului, vânzării sau utilizării armelor de foc ar putea "constitui un obstacol în calea comerțului, în sensul articolului 34 al TFUE."

O armă din epoca comunistă este "dezactivată" de către un armurier și scoasă din funcțiune prin conversia într-un pistol de alarmă, și, prin urmare, poate fi cumpărată și vândută într-o piață nereglementată în cadrul UE (deși nu în fiecare țară). Astfel arma devine "legitimă", înainte de a intra în lumea interlopă și de a fi transformată într-o armă mortală.

În septembrie 2013, Slovacia a trimis o alertă tuturor autorităților europene de poliție, în limba engleză, despre cât de ușor pot fi transformate armele de alarmă în mașini de ucis. Slovacia era o țară cu reglementările relaxate cu privire la transformarea armelor de foc în arme oarbe. Poliția slovacă era îngrijorată, așa că a publicat un poster cu 16 fotografii.

Acesta detalia modul în care armele oarbe pot fi reactivate, prin ușoare modificări: eliminarea celor două tije de oțel care blochează țeava. Era ușor să cumperi o astfel de armă în orice magazin de arme - singura condiție era să ai peste 18 ani și să arăți un act de identitate.

Afișul poliției arăta cum un pistol și un Ceska VZ 58 erau transformate în arme oarbe prin firma slovacă Kol Arms. Ambele au fost ulterior reactivate în mod ilegal. Acestea și alte puncte de vedere ale experților s-au auzit la Bruxelles. În octombrie 2013, un raport al Comisiei afirma: experții de poliție semnalează faptul că armele oarbe sunt "transformate în mod ilegal în arme de foc mortale". Comisia a adăugat că ei sunt conștienți de "diferențele foarte importante dintre standardele de dezactivare" de la un stat membru la altul. Era, de asemenea, conștientă de asasinate realizate cu astfel de arme. După ce a fost evaluat, la sfârșitul lui 2014, Bruxelles-ul a ratat un singur aspect: standardele de dezactivare sunt aplicate numai pentru armele de foc care devin complet inutilizabile. Deci, din nou, asta nu se aplică armelor oarbe. Prin urmare, alerta slovacilor s-a pierdut în lacunele legislației europene. Este neclar însă dacă a existat vreo intenție de a deschide această lacună.

În luna mai 2014, s-a desfășurat o reuniune a experților UE despre piața neagră a armelor. Cu privire la măsurile împotriva statelor membre care nu implementează Directiva UE din 2008, un angajat al Directoratului General pentru Întreprinderi și Industrie a declarat că au existat unele anchete în curs cu privire la posibile nereguli, dar nici o altă acțiune a fost întreprinsă până în prezent. "S-a observat că directiva se bazează pe principiul minimei armonizări". Cu alte cuvinte, directiva nu avea putere.

Dupa seria de atacuri din Paris și Copenhaga, pe 18 noiembrie 2015, UE a anunțat o propunere de modificare a Directivei cu privire la armele de foc. UE dorea, în sfârșit, să transmită un semnal puternic că schimbă legislația cu privire la arme în statele membre, după atacurile teroriste.

Președintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, și-a însoțit anunțul cu niște cuvinte care spuneau mai mult decât avea de gând: "Nu vom mai accepta ca grupurile de crimă organizată să aibă acces la arme de foc". Asta pare să sugereze că UE acceptase până atunci un asemenea acces.

Amenințarea din depozite

Dar este nevoie de reglementări suplimentare. De anul trecut, anchetatorii s-au dat seama că nu e vorba numai despre armele oarbe ca cele de tip Ceskas folosite de Coulibaly; sau despre cele șase pistoale Tokarev, care au urmat aceeași cale a deactivarii în arme oarbe, reactivate ulterior.

În cazul în care teroriștii sau criminalii din Europa doresc să pună mâna pe o armă au un imens arsenal la dispoziție, ascuns de o rețea impenetrabilă de furnizori. Există arme mai vechi, care pot încă ucide, precum revolverul rusesc Nagant, modelul 1895, fabricat în 1932, găsit în apartamentul lui Coulibaly. Sau arma belgiană Browning FN nemarcată, obținută prin intermediul lui Abdelhamid Abaaoud, creierul din spatele atacurilor de la clubul parizian Bataclan. Sunt arme militare sau de poliție furate, folosite în atacul de la Copenhaga, soldat cu doi morți și cinci răniți.

De asemenea, periculoase sunt armele Kalashnikov reale, depozitate în subsoluri particulare din Balcani, care ajung să fie vândute în bazaruri și apoi iau calea Europei de Vest, ascunse în autobuze turistice sau autoturisme. După atacul de la Charlie Hebdo, în care au fost uciși 12 oameni, două astfel de AKM-uri au fost găsit de către poliție la o companie din Dammartin-en-Goele, în Ile de France.

Dupa atacul noiembrie de la Bataclan, în care au murit 130 de oameni, șase astfel de arme au fost găsite în mașinile teroriștilor și în mașinile lor.

CONTINUARE: Dezvăluim drumul unor arme din perioada comunistă, de la un site slovac la atacul terorist ISIS desfășurat anul trecut la Paris, și eșecul noilor reglementări în a opri vânzarea de arme mortale criminalilor.

Echipa proiectului

Inițiatori: DER SPIEGEL (Joerg Schmitt, Juergen Dahl Kampf), Le Soir (Alain Lallemand)

Participanți

Reporteri: Fabrice Arfi, Karl LASKE, Matthieu Suc, Mediapart; John Hansen, Jakob Sheikh, Politiken; Milorad Ivanovic, Newsweek Serbia; Lukas Matzinger, Falter; Irene Velasco, El Mundo; Vlad Odobescu, Centrul Român pentru Jurnalism de Investigație; Michael Bird, TheBlackSea.eu.

Designul informației: Pablo Medina, Javier J. Barriocanal și Paula Guisado, El Mundo; Donatien Huet, Mediapart; Jean-Philippe Demonty si Marc Vanderbel, Le Soir; Martin Brinker, Max Heber und Chris Kurt, DER SPIEGEL.

Coordonator: Ștefan Cândea, CRJI.

Ján Kuciak din Slovacia a contribuit la această investigație.

Dacă doriți să luați legătura cu EIC, îl puteți contacta pe Ștefan Cândea la [email protected] (PGP key: 0x8234F8D4A624D9F4).