Trafic periculos in Moldova
Anastasia Cuzuruz

Aproape douăzeci de cazuri de trafic cu materiale radioactive și metale grele în cantități impunătoare au fost înregistrate în ultimii ani la hotarul de est al Uniunii Europene, în Republica Moldova. Materialele periculoase, la mare căutare pe piața neagră, provin din Rusia, sunt stocate în enclava separatistă transnistreană, destinația finală fiind grupările teroriste din diferite state.

Între timp, la Chișinău singura Agenție de Reglementare a Activităților Nucleare și Radiologice are un viitor incert, instanțele refuză accesul la dosarele tematice, iar traficanții ajunși pe banca acuzaților, unii chiar membri ai grupărilor criminale transnaţionale, primesc pedepse simbolice, sunt lăsați să fugă din țară sau chiar sunt amnistiați.


Adevărate furtuni mediatice se declanșează atunci când oamenii legii anunță despre deconspirarea unor cazuri de afaceri criminale cu uraniu, mercur sau alte materiale periculoase, capabile să șteargă de pe fața pământului populația egală cu cea a unor orașe întregi. Despre meritele autorităților, experții vorbesc la televizor, cetățenii de rând - la bucătărie. Se crede, reținerea vânzătorilor de moarte a însemnat și neutralizarea lor. De aceea, va trece puțin timp până când atenția opiniei publice să fie captată de un alt subiect, iar dosarele privind traficul de metale grele sau materiale radioactive să ajungă în umbră. Pe cât de spectaculoasă a fost reținerea, pe atât de blândă va fi decizia definitivă, arată practica.

Capturi de legendă

De exemplu, 27 iunie 2011 a fost una dintre acele zile care încep ca și una obișnuită, însă ajunge să intre în istorie. Reținerea ca în filme, organizată de oamenii legii în acea zi de luni în fața unui club de noapte din Chișinău, în numai câteva ore, a ajuns pe prima pagină a New York Times, CNN și BBC. Era vorba despre încercarea unei grupări de a vinde unui sudanez zece kilograme de uraniu și o machetă de bombă destinată să contamineze radioactiv teritorii extinse, contra unei sume amețitoare de 320 000 000 de euro.

La fața locului, și urmare a unei seriii de percheziții ulterioare pe același dosar, au fost reținute cinci persoane, dintre care doar trei au ajuns pe banca acuzaților și numai două persoane - curierii, au fost condamnate definitiv, la trei ani distanță. Este vorba despre Galina Agheenco și Teodor Chetrus, care au primit pedepse simbolice, a câte 3 și, respectiv, 5 ani de închisoare. Întâmplător sau nu, ulterior, în spațiul public nu s-a mai vorbit deloc despre faptul că în 2016 Teodor Chetrus, care în 2015 cerea să fie eliberat înainte de termen, ajunge din nou în vizorul oamenilor legii pentru o altă prezumată tentativă de contrabandă cu material radioactiv. Din nou este vorba despre uraniu.

Mai mult decât atât, Alexandr Agheenco, alias ”Colonelul”, despre care autoritățile spuneau că ar fi șeful grupării, după reținerea care a zguduit opinia publică nu a stat vreo zi după gratii pentru fapta sa. În timp ce autoritățile se spală pe mâini anunțând că l-au dat în căutare internațională prin INTERPOL, pe pagina oficială a organizației de cooperare a forțelor de poliție Alexandr Agheenco nu apare la categoria ”Wanted”. De aproape șapte ani acesta este de negăsit.

Cazul din 2011 este doar unul din numeroasele tentative de comerț cu materiale radioactive, înregistrate în ultimii ani pe teritoriul Republicii Moldova. Anterior, în 2010 oamenii legii au reținut trei persoane, printre care și un fost polițist, pentru încercarea de a vinde 1,8 kg de uraniu înalt îmbogățit. În decembrie 2014 autoritățile anunțau despre reținerea a alte 200 de grame de uraniu aduse cu trenul din Federația rusă, iar în iunie 2016 - despre reținerea unei ”cantități impunătoare de uraniu în valoare de 210 000 de dolari”, fără a mai oferi alte detalii.

Kilograme de uraniu cărora li s-a pierdut urma

Faptul că în dosarul cu denumirea generică ”Uraniu 2011”, dar nu numai, au fost prinși doar ”peștii mici”, neliniștește și autoritățile de peste ocean. Mai concret, într-un raport prezentat la Washington, elaborat de Comitetul pentru afaceri externe din Senatul SUA se menționează că, de fapt, coordonatorul rețelei, care deținea atât cetățenia Republicii Moldova, cât și cea rusă, ar fi fugit din Transnistria spre Rusia, unde locuieşte, ca şi în cazul altor alţi suspecţi. Asta, spun autorii deloc voalat, argumentează logica creării artificiale de la Kremlin a unor zone separatiste.

La fel de îngrijorător este și faptul că din volumul total de zece kilograme de material nuclear, pe care comercianții declarau că îl dețin, oamenii legii au reținut doar zece grame - cantitatea de probă transmisă potențialului cumpărător în scopul stabilirii calității. Restul produsului nu a mai fost de găsit, la fel ca și organizatorul tranzacției. ”Ceea ce au făcut pur și simplu a fost de a crea o scenă pentru mass-media. Am pierdut o oportunitate uriașă de a face lumea mai sigură”, declara în 2011 Constantin Malic, polițistul moldovean sub acoperire, antrenat și implicat de FBI pentru elucidarea cazului.

Situația este cu atât mai gravă cu cât comercianții cu uraniu declarau că au și plutoniu și, mai ales că - ”nu este vorba despre bani”. Din interceptările telefonice, imaginile și documentele atașate la dosar devine evident că traficanții ar fi acceptat să vândă produsul, adus din Rusia, numai unui cumpărător care o să-l folosească pentru fabricarea unei bombe de distrugere în masă, contra Statelor Unite ale Americii.  

Condamnări simbolice și amnistii

Potrivit directorului adjunct al Agenției Naționale de Reglementare a Activității Nucleare și Radiologice (ANRANR) de la Chișinău, Ionel Balan, discuțiile despre proveniența rusească a materialelor radioactive nu sunt nici pe departe doar discuții conspiraționiste. Expertul în domeniu, tot el și doctor în științe, susține că originea unui produs de acest gen poate fi ușor determinată pornind de la particularitățile sale, care trădează tehnologia de reprocesare anterioară a materialului. ”De exemplu, Uzina Mayak din Rusia are o tehnologie, altă uzină - alta”, explică Ionel Balan.

Tot din est, prin regiunea necontrolată transnistreană, în Republica Moldova ajunge și mercurul - o substanţă din categoria metalelor grele care, deși neradioactivă, este extrem de toxică. Numai urmare a tentativelor eșuate de contrabandă, cel puțin 22 de kilograme de mercur au fost reținute de oamenii legii în 2014, 82 de kilograme - în 2015 și peste 90 de kilograme - în 2016. Mărturii sub protecția anonimatului referitoare la evaluările experților independenți de rang internațional conturează cifre neoficiale mult mai mari atunci când este vorba despre contrabada cu mercur în Europa de est, capturile oamenilor legii fiind numai un ”vârf de iceberg”. În condițiile în care un gram de mercur atins, înghițit sau inhalat, poate provoca unei persoane orbire sau chiar deces, amploarea pericolului este ușor de estimat.

Deși circulaţia mercurului, pe bună dreptate, este restricționată prin lege, practica arată că majoritatea celor ajunși pe banca acuzaților pentru contrabandă cu acest produs toxic primesc pedepse simbolice. Astfel, de exemplu, un bărbat din Telenești a scăpat numai cu o amendă de 3 000 de lei, pe care legea i-a permis să o achite înjumătățit, după ce oamenii legii i-au găsit acasă 886 de grame de mercur. Tot o amendă de trei mii de lei l-a scăpat de închisoare și pe un bărbat din Bălți, inginer-metrolog de profesie, care a încercat să vândă două fiole cu mercur metalic contra unei sume de 2000 de euro. După gratii nu a ajuns nici bărbatul din Chișinău despre care presa scria în septembrie 2016 că ar fi încercat să vândă patru kilograme de mercur contra sumei de 10 000 de dolari, fiind condamnat la trei ani de închisoare cu suspendare.

Prin contrast, printr-o sentință pronunțată la începutul lui 2017, un pensionar care păstra în garaj un recipient cu mercur adus din Rusia acum trei decenii, a fost condamnat la doi ani de închisoare cu executare. Asta, în timp ce persoana care știind despre încărcătură, i-a propus bărbatului să-i cumpere recipientul ce se prăfuia în garaj, a fost amnistiată și nu va petrece nicio zi după gratii pentru fapta sa.

Dosare și sentințe secretizate

Totuși, cazurile relatate mai sus cu referire la tentativele eșuate de trafic cu mercur sunt mai degrabă situații izolate. Analizând detaliile din sentință, fiecare dintre dosarele respective cu greu ar putea fi încadrate la categoria ”deconspirare a unei grupări criminale specializate”, așa cum își prezintă succesele în domeniu organele de drept de la Chișinău.

Curios este faptul că deși instanțele de judecată din Republica Moldova își publică sentințele pe pagina web a instituției, în cauzele mari, acestea nu sunt de găsit. În rare excepții, textul sentinței ajunge să fie public, însă nu înainte de a secretiza numele inculpatului, ale judecătorului, procurorului, avocatei și grefierei, participanți la examinarea dosarului. Am solicitat instanțelor de judecată acces fizic la dosarele aflate pe rol sau cel puțin la cele în care judecătorii au pronunțat o decizie definitivă și irevocabilă. În toate cazurile, fără excepții, ni s-a refuzat accesul motivând prin faptul că ”nu sunteți parte în dosar”.

Pentru deținerea ilegală, transportarea în condiții inadecvate și/sau contrabanda cu materiale radioactive sau metale grele, în prezent, în  peniteniciarele din Republica Moldova își ispășesc pedeapsa șase persoane.

Viitorul incert al Agenției Nucleare și Radiologice

Poziția Republicii Moldova, fără îndoială, este una strategică pentru traficanți în filierele cu materiale radioactive de provenineță rusească, orientați mai mereu spre țările din lumea arabă și țările din Balcani. ”Rețeta de succes” are patru ingrediente, spune directorul adjunct al ANRANR, Ionel Balan: poziționarea geografică a Republicii Moldova, infrastructura de transport care transformă Republica Moldova inevitabil în țară de tranzit, sărăcia care încurajează persoanele să caute o sursă alternativă de venit, dar mai ales - existența regiunii transnistrene.

Chiar și în aceste condiții, la Chișinău se pun în continuare piedici pentru ca Agenția de Reglementare a Activității Nucleare și Radiologice să nu își poată desfășura activitatea la capacitate maximă. Într-un raport de activitate de acum doi ani, instituția semnala despre faptul că deși a primit din donații echipamente de identificare a materialului nuclear şi radioactiv, statul nu se grăbește să le ofere măcar spațiu pentru menținerea acestora în stare funcțională - un garaj pentru laboratorul mobil primit în dar de la Națiunile Unite și o încăpere pentru spectometrul de înaltă sensibilitate donat de Comisia Europeană. Ionel Balan confirmă - problema nu a fost rezolvată nici astăzi.

La fel, urmare a unei modificări legislative ”ambalată” ca fiind prietenoasă micului business, din aprilie 2017 ANRANR urmează să își piardă funcția de control a activităților nucleare și radiologice. ”În continuare controalele în acest domeniu vor fi efectuate de Inspectoratul Ecologic - mai mare aberație nu am auzit. Inspectoratul nu are această capacitate. În loc să se facă consultări la luarea de așa decizii, economiștii, gândind din perpectiva lor, fără o evaluare a inițiativei de către experții tehnici. Ei spun că s-a vrut reducerea numărului de organe de control, dar adevărul este că numărul acestui tip de controale va rămâne același. Cum va fi efectuat, de către cine, cu ce eficiență, asta-i altceva. (...) În securitate se mai spune așa: Orice eveniment este mai ieftin să îl preîntâmpini decât să îi lichidezi consecințele”, se arată indignat Ionel Balan.

Mai mult decât atât, autoritățile de la Chișinău și-au anunțat deja public intenția ca în viitorul apropiat să creze un nou proiect de arhitectură a Guvernului, în care nu se vor mai regăsi unele ministere. Printre ministerele care urmează a fi lichidate este și Ministerul Mediului, în subordinea căruia activează astăzi ANRANR, conturând un viitor incert pentru instituție.

Investigație jurnalistică coordonată de Adrian Mogoș

Acest material jurnalistic a fost realizat în cadrul proiectului ”Overcoming media’s stereotypes through cross border co-operation” coordonat de Centrul Român pentru Jurnalism de Investigați și  finanțat de către Black Sea Trust for Regional Cooperation – A Project of the German Marshall Fund.

Opiniile exprimate în acest material nu reprezintă neapărat poziția Black Sea Trust, the German Marshall Fund, sau a partenerilor săi.